Azi e sambata seara si cu greu am gasit un loc unde sa mancam. Pana la urma, dupa ceva cautari ne-am stabilit cartierul general la un restaurant in Mangalia, numit Bistro Marinas.
Eu mi-am luat creveti in cuib de cartofi, dar portia a fos tdestu de mica...
In schimb am "completat" de la tati, care a avut ditamai saramura de crap cu mamaliguta.
PS: Aseara am fost la teatrul de vara din Jupiter si am vazut piesa "Boeing, Boeing", o comedie pusa in scena de Teatrul Elisabeta, despre un arhiect care avea trei prietene deodata. Foarte interesanta si captivanta, mai ales ca am ras cu hohote aproape toate piesa.
Am ajuns la restaurant "Columbus", unde ne-am luat niste milkshake-uri.
Am stat intr-o curte interioara, de unde se inalta semet un palmier.
Si inauntru arata super bine,
La un moment dat, am vazut agatat un buchet mare de banane verzi.
Imediat mi s-a facut pofta de "banana-split", in stil canarian cu inghetata si sos special.
Am crezut ca o sa se faca destul de repede, dar asteptarea a meritat.
Dupa masa, ne-am dat seama ca este destul de tarziu si am pornit repede spre aeroport. 20 km, cat poti sa faci ? 30 de minute maxim. Ghinionul nostru a fost ca a inceput ploaia si cred ca a fost si ceva accident, pentru ca eram la 7 km de aeroport si mai aveam o ora pana la decolare. Credeam ca o sa pierdem avionul. Tati si-a aratat abilitatile excelente de sofer si am ajuns in aeroport cu o jumatate de ora inainte de decolare. Norocul nostru a fost ca si avionul a fost prins in trafic si a intarziat si el 20 de minute si astfel l-am prins. A fost o experienta ce nu merita uitata.
Ne-am decis sa ne incalzim un pic si sa facem un traseu scurt pe munte pana la un punct de belvedere, sa vedem insula de la inaltime.
Eu am fost cea mai echipata : pantaloni, maieu, tricou , bluza cu gluga, geaca, sandale sport si sosetele lui tati (bonus).
Si am luat-o la drum prin prundis si pietris. Mami s-a intors pe la jumatatea traseului, pentru ca ii era frig si nici nu putea sa mearga bine pe asa-zisa poteca.
Si bine a facut, pentru ca la un moment dat am dat si peste zapada. Era ascunsa bine de soare in spatele unei stanci si supravietuise miraculos toata vara (acum suntem in noiembrie).
In sfarsit, dupa 15-20 de minute am ajuns sa vedem privelistea minunata.
Priveliste incantatoare, frig de-ti ingheata urechile, vant care te ia cu totul. In rest, totul e oki.
Hai sa mergem tati ca imi este un pic cam frig. A inceput sa bata si vantul, asa ca mi-am pus si sapca pe cap, poate mai tine un pic de cald.
Drumul inapoi mi s-a parut mai scurt. Ori am mers noi mai repede sa ne incalzim, ori ne-am obisnuit cu poteca plina de pietre si bolovani.
Desi am urcat cu telecabina de la 2356 m pana la 3555 m, mai este ceva de urca pana la cel mai inalt varf din Spania si cel mai inalt vulcan din Europa: 3718 m inaltime . Din pacate trebuie sa-ti rezervi permis special de urcare la vulcan si asta cu cateva luni bune inainte. De exemplu, in august, tati nu a gasit nimic liber pana in decembrie.
Intr-un fel a iesit bine, oricum nu eram pregatiti nici pentru plimbarea asta pe plat, la peste 3500 de metri, dar sa mai si urcam pana in varf...
Dupa ce am trecut de zapada am mers grabiti spre mami.
