Broasca testoasa de Banat

La intoarcere spre cazare, tati si-a adus aminte ca data trecuta cand a fost pe aici a vrut sa vada niste broscute testoase dar nu s-a putut ca era iarna, iar acestea faceau nani.



Am zis ca nu trebuie ratat din nou aceste mici "obiective" si minuni ale naturii.



Sunt asa de mici ca abia le vezi prin iarba...



Iata o poza edificatoare pentru marimea acestor broscute...



Le-am dat si eu o frunza de salata sa manance, dar s-au speriat...



Venim la anul sa vedem cat au mai crescut.

Nici o masa fara peste !

Inapoi cu picioarele pe pamant. Intr-un fel e chiar mai bine decat pe vas, ma simt mai in siguranta.



Am plecat cu masina sa-l vedem pe Decebal si mai de aproape...



Dupa care ni s-a facut foame si am mancat un bors de peste la un restaurant cu priveliste de vis.



Cred ca se numea "Steaua Dunarii"... Oricum, nu aveti cum sa-l ratati daca va ghidati dupa peisaj...



Avea si loc de joaca pentru copii, si piscina...cu toate ca afara era un pic cam frig.

Croaziera pe Dunare

In mod normal, eu si mami stam inauntru, pentru ca afara bate un pic vantul. Mami, pot sa ies un pic afara ?



Stai sa fac o poza si cu piratul din tara "cazanelor Dunarii".



Ne apropiem de mal, suna clopotelul sa atentionam capitanul vasului !



Gata, pericolul a trecut. Totul este in parametri normali acum.



Uite-l pe Decebal !



Stati sa vi-l arat mai de aproape... Exact cum il vad eu cu binoclu.



Eu si cu mami, intr-o poza de "facebook"...



Manastirea Mraconia pare sa cada in apa, cand de fapt ea chiar vegheaza la bunul curs al apelor Dunarii si al vapoarelor care navigheaza.



Aici am ajuns la capatul drumului. Este timpul sa ne intoarcem in port, dar nu inainte sa mai vedem inca o data "Tabula Romana" de pe malul sarbesc.

Manastirea Sfanta Ana din Orsova

Azi avem stabilita o croaziera pe Dunare, dar pana sa ne imbarcam am zis sa vizitam si manastirea Sf. Ana din Orsova.



De aici, de sus, peisajul este superb...



Uite ca nava este gata de plecare. Sa ne grabim, ca nu cumva sa plece fara noi...



Am ajuns la bord, si ne-am instalat confortabil...



Va salut pe toti de pe nava Flamingo.



In ce directie curge Dunarea, in stanga sau in dreapta ?



Cine ghiceste primeste de la mine un pupic.

Dorinta 4 x 4

Am ajuns "acasa", dar este prea devreme pentru masa.



Hai sa mergem repede la piscina interioara sa facem o baita mica... pana nu vine ploaia. Dar stai ca pe mami, deja a prins-o ploaia la intoarcere spre "camera". Sper sa nu raceasca !



La masa m-am imprietenit cu un baietel din Bucuresti.



Si iata momentul mult asteptat... La multi ani, Maia !

 Puneti 4 dorinte pentru 4 anisori !

Grota Haiducilor

Urmatoarea oprire a fost la "Grota Haiducilor".



Sunt cateva trepte de urcat, dar nu pot sa ma plang...



Grota merita din plin urcusul pana la ea. Doar ca s-u trezit niste oameni ai pesterii sa-mi marcheze teritoriul, in rest totul e oki.



Ma duc sa caut comoara haiducilor...



Hai mami sa ma ajuti sa o gasim !



6, vin haiducii !



Am iesit cu bine din pestera. Chiar daca este destul de mica, merita efortul sa o vizitati.



Ne vedem la masa !

La izvoare binefacatoare

Am ajuns la renumitele izvoare din Baile Herculane. In spatele meu este izvorul 2, bun pentru stomac.



Acesta este izvorul cu ape binefacatoare pentru vedere... M-am spalat si eu un pic pe fata cu apa aceasta, poate ca sa vad mai bine.



Am coborat si la izvorul bun pentru afectiuni ale stomacului.



Sa plecam repede de aici, ca-i un miros de-ti intoarce "stomacul"...



Acest ultim izvor este chiar pe malul Cernei... Stai ca mi-a intrat niste apa intre dinti... !

Cu forte noi pe carare

Dupa o repriza buna de somn, inaintam cu forte proaspete pe carari de munte pline de verdeata.



Imi place la nebunie sa merg pe munte.



Dar trebuie sa ne mai si oprim un pic sa bem apa pentru rehidratare...



A fost greu la deal, dar nici la vale, pe scari, nu-i chiar simplu...



Iata Cerna in toata splendoarea ei...



Este asa de salbatica, nici nu-ti vine sa crezi ca este in mijlocul orasului...



PS : Tati a facut pozele astea de pe un pod. Mie mi-a fost un pic frica si l-am lasat doar pe el sa se manifeste in voie...

Pe drumuri de munte

Nici nu am plecat bine la plimbare ca am si tras pe dreapta.



Initial am vrut sa mergem la cascada Vanturatoarea, dar drumul ni s-a parut destul de greu si alunecos si ne-am razgandit.



Am pornit pe un drum forestier pe malul drept al Cernei.



Peisajul este chiar superb. O zi frumoasa, precum si sarbatorita..



Am vazut si floricele, panselute albe cu galben...



Stai sa ma odihnesc un pic. Noroc cu piatra asta mare, caci altfel nu stiam unde sa stau...



Uite o piatra si mai mare ! Nu cred ca treceam cu masina pe aici...



Sa ne intoarcem inapoi pentru un somnic dulce si odihnitor.