Ne-am strans o gasca destul de mare, doar eu si Roxana ce suntem mai mici...
Intr-un final i-am lasat pe ceilalti sa mearga mai repede...
Inca o data, am ramas cu gura deschisa la frumusetea acestor locuri...
Chiar daca drumul nu e usor noi continuam sa urcam pana vedem o poienita unde sa ne tragem un pic sufletul...