De ceva ore sunt putin "câr-câr, mâr-mâr", adica nu se mai intelege nimeni cu mine. Nu vreau sa mananc, nu vreau sa dorm, nici eu nu stiu ce vreau. Si, era sa uit, ma mananca ceva la bratul stang si nu stiu de ce, dar banuiesc. Sa va povestesc si voua ce am facut azi, ca poate ma lamuriti ce e cu furnicatura asta.....
De dimineata, m-am imbracat frumos sa mergem cu masina, in parc (cel putin asa am crezut eu). Eram asa de fericita ca ies afara....
Am mers cu mami si cu tati undeva unde erau foarte multi copii... Sa fie oare gradinita ? Nu cred, e prea devreme ! Scoala nici atat. Ce sa fie oare ? Era un loc unde intrau copiii fericiti si zambitori si ieseau plangaciosi si posomorati. Nu stiam ce se intampla, asa ca m-am dus si eu sa vad care-i treaba.
Cineva, o femeie, m-a prins de manuta stanga si nu vroia sa-mi dea drumul. Eu ma zbateam cu toata puterea dar nimic. Asa ca am inceput sa plang....mana mea era captiva si trebuia sa fac ceva. La un moment dat chinul s-a terminat si manuta a fost eliberata din captivitatea femeii, dar am inceput sa simt o mica furnicuta pe mana stanga.
Asa ca mi-am pus fesu' pe-o ureche si am plecat. Misterul furnicaturii ramane, asa ca astept lamuriri de la voi !
Un comentariu:
ce oameni parintii astia ai tai, lasa o straina sa te apuce de manuta, ce oameni....
Trimiteți un comentariu