La coborare e la fel de greu, ca te duci de-a berbeleacu... Asa ca m-am sprijinit de un copac ca sa ma opresc un pic din alergare...
Oricum sunt mult inainte pe poteca...
Aproape ca nici nu ma mai vad ai mei...
Inca o pauza, inca un copac, inca o poza.
De data asta s-a bagat si mami sa tina copacul sa nu cada.
Mai avem ceva de vazut, ca deja am obosit ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu