Traseul Oceaniei

Traseul Oceaniei este unul dintre cele mai scurte : 260 m.



Cred ca podul ala este spre sfarsitul turului.



Peste tot sunt mici locuri de joaca pentru copii.



Vedeta continentului este cangurul.



Dar si aceasta pasare "exotica".



Se cheama "cazuarul" si avea construit un loc de belvedere in forma ei.



In iazul din mijloc o gramada de pesti infometati asteptau sa fie hraniti de vizitatori.



Iata si podul ce marcheaza sfarsitul traseului.



Asa am crezut eu, dar cred ca mai avem ceva de mers.



Nu puteam sa plecam din Australia/Oceania fara sa-l vedem pe Koala.



Sau sa incercam un traseul spectaculos printr-o zona mlastinoasa.



M-am descurcat destul de bine, zic eu !



Cred ca acum am ajuns spre final... iata betele colorate.



Rezumat traseul Oceaniei : 260 m in 15 minute.



Sa trecem la alt continent !

Planchendael - intrare

Din gara, am luat autobuzul special furnizat de parcul zoo.



Am inceput cu pasarile in copac.



Poteca printre copaci era "naspa" de misto.



Apoi am trecut prin zona lacustra.



Dupa care am vazut si ratonii in viu.



Iepurasii cei draguti se cam ascundeau.



Berzele isi faceau de cap prin balta.



Imi place organizarea acestui parc: animalele sunt grupate pe continente.

Planckendael - Lego Figures

Azi am fost cu tati, tot la Mechelen, dar la un fel de gradina zoologica numita Planckendael



Peste tot erau figuri realizate din piese de LEGO.



Trebuia sa colectionez toate pozele cu LEGO ca sa-mi completez albumul. Iata vulpea !

Albina "ucigasa"

Broasca de balta

Un trandafir rosu

Pasarea DODO

Gargarita

Leopard

Papagal ARA

Raton model

Ursul polar

Cameleon

Copii si natura

Cam astea au fost cele mai interesante.

Dupa fapta si rasplata

Am ajuns in sfarsit la final si ne-am potolit foamea cu cartofi prajiti si specialitati pentru bere.



La intoarcere am vazut in dreapta si insula indragostitilor - Ile d'Amour.



Am cautat umbra in permanenta si chiar am si gasit-o.



Noroc ca nu am trecut peste cascada asta, ca mi-era chiar frica...



Pe aici am trecut si noi si tot cu un caiac galben.



Chiar dupa pod am ajuns la Eglise Sainte-Anne, o biserica crestina din Anseremme.



Bineinteles ca am intrat inauntru, mai ales pentru umbra si racoare...



Mai avem ceva de asteptat pana vine trenul spre Namur.



Mi-am gasit un loc perfect de odihna: intinsa pe trei scaune in tren.



Gata, am ajuns la Namur. De aici conduc eu locomotiva !

La vaslit, la munca

Aici ne-am intalnit cu mami la jumatatea drumului, chiar langa castel. Sunt asa de fericita ca m-am pus pe alergat spre ea cu viteza.



Se pare ca mami a nimerit unul din podurile peste rau si ne-a facut o poza cu caiacul pe rau.



Suntem in plina actiune, dam la vasle si trecem pe sub pod.



Alt pod, alta poza. Raul serpuieste printre dealuri si paduri si ne ofera peisaje inedite la tot pasul.



Ne pregatim sa coboram o mica cascada. Un om era in mijlocul raului si pescuia.



Ne-a dat indicatii pe unde sa o luam: de parca am fi putut sa mergem altundeva decat inainte !



Aproape ca am ajuns la finalul traseului. Toate vaslele sus !