Am ajuns in piata San Marco. Intrarea este stajuita de doua coloane pe care se afla un leu cu aripi, Leul Sf. Marcu, respectiv statuia Sfantului Teodor.
Imediat pe dreapta vedem fatada bazilicii San Marco.
Si, ajungem in cel mai jos punct al Venetiei, prima piata care se inunda la aparitia mareei inalte.
Urcam in balconul bazilicii pentru a admira piata de sus. Este cu adevarat mare si plina de oameni.
Balconul este destul de alunecos, fiind acoperit cu marmura. Bine ca nu ploua, ca altfel o luam la vale...
Iata si turnul impozant de la intrarea in piata, un alt simbol al orasului.
Si, bineinteles ca de aici, de sus putem admira in voie frumoasele arcade si broderii arhitecturale ale Palatului Dogilor.
Tati e deja in calduri si a ramas in tricou, moment numai bun sa facem un selfie cu marea si intrarea in piata.
Iata un exemplu relevat de "broderie arhitecturala" aflata pe partea sudica a bazilicii.
Inspre nord, se inalta maiestuosa si eleganta cladirea turnului cu orologiu.
Dupa ce am vizitat si bazilica, loc unde fotografiatul este interzis...
Am admirat-o si de pe exterior, ramanand cu gura cascata in fata arcadelor viu colorate si a turnuletelor acoperis pentru sfinti.
Pe cladirea turnului cu ceas exista o inspriptie in latina ce le aduce aminte vizitatorilor ca viata e frumoasa:
"Eu număr doar orele fericite".
Suntem la baza turnului inalt de caramida si privim in sus, spre inaltul cerului.
As vrea sa urcam pana in varf, dar este vremea sa mancam ceva...
