Croaziera prin Corinth (1)

Azi este ziua lui tati, iar el a vrut sa mergem in croaziera pe canalul Corinth.



Asteptam un pic pana se elibereaza drumul...



Si pornim in aventura prin canalul lung de aproape 7 km, care scurteaza drumul navelor pe mare cu mai mult de 400 km.



Suntem abia la inceput, dar deja incepe sa imi placa aceasta plimbare.



Trecem pe sub autostrada si calea ferata spre Atena.



Canalul incepe sa fie ceva mai ingust, in medie el are latimea de 22 de metri.



Acum apre pentru prima data combinatia intre peretii calcarosi si apa turcoaz.



Am facut si primul nostru selfie de familie in aceasta croaziera.



Peretii canalului ne coplesesc prin inaltimea lor.



Imi place ce a ales sa faca tati de ziua lui.



Din cand in cand mai apar cateva poduri ce fac legatura intre maluri.



Am ajuns la un fel de laguna, loc prin care doua vase pot trece unul pe langa celalalt.



Peretii canalului sunt taiati aproape perfect.



Am asteptat un pic, dar am gasit un moment numai bun pentru o poza cu apa azurie si peretii de albi ca varul.



Am ajuns la capatul celalalt al canalului. Acesta nu are ecluze, fiind sapat direct in stanca, la nivelul apei marii.



Acolo este orasul Corinth, cel care da si numele canalului.



Mai avem un vas de croaziera care intoarce in golful Corinth.



Noroc ca noi am intors inaintea lui si suntem primii care traverseaza canalul.



Sa vedem daca si drumul de intoarcere e la fel de spectaculos.

Plaja Akti Vouliagmeni

Imediat dupa ce am plecat, am vazut din masina o plaja superba si am zis sa vedem cu ochii nostri acest loc plin de verdeata de pe malul marii.



Plaja este superba, iar marea te cheama sa faci o baita...



Valurile sunt mici, dar apa este ceva cam rece...



Langa dealul din spate se afla lacul de unde am plecat.



Eu m-am riscat si am intrat putin cu picioarele in apa marii.



Locul are si gazon si umbra, dar si plaja, umbrelute si o vedere superba la mare.



Exista chiar si un monument dedicat jocurilor olimpice. Aici, la Vouliagmeni s-a desfasurat proba de triathlon a Olimpiadei de vara din 2004.



Am plecat de la plaja si am mers la Taverna Tsolias sa mancam ceva bun.

Lacul Vouliagmeni

Dupa vreo jumatate de ora de mers cu masina am ajuns intr-o locatie cu totul speciala.



Este vorba de lacul Vouliagmeni, iar eu nu am asteptat prea mult si am intrat in apa.



Mi-am pus casca si am intrat cu toate ca la intrare sunt o gramada de pestisori care iti fac un masaj la picioare.



Apa este dulce si nu este deloc adanca, iar temperatura este constanta in jur de 22 de grade pe tot timpul anului.



Peretele vulcanic a fost baza unei pesteri care s-a prabusit si a format acest superb lac natural.



Tati a facut o poza panoramica a plajei, lacului si a pontonului care se strecoara pe marginea lui.



O luam la pas pe ponton si admiram privelistea.



Sus e parcarea masinilor, iar jos o pestera intunecata.



Am mers pana la capatul pontonului si ne-am apropiat mai mult de pestera.



La intoarcere am vazut chipul unui om sapat in stanca. Voi il vedeti ?



De aici mi se pare si mai evident. Peretele calcaros este impunator.



Revenim la plaja cu nisip si sezlonguri special amenajata.



Mai intram inca o data in apa, iar pestisorii abia asteapta sa ne mangaie picioarele.



Dupa doua ore de balaceala am lasat in urma lacul minunat.



Este cel mai frumos peisaj, vorba lui nanu, nu-i asa ?

Agora Ateniana

Am lasat-o pe mami sa stea la umbra, iar eu si cu tati ne-am catarat pe pietrele din apropierea iesirii, pe un deal numit Areopagus.



De aici putem admira mai in profunzime Agora Ateniana si Templul lui Hefaistos.



Dealul Lycabettus este cel mai inalt punct al orasului si de acolo vegheaza zi si noapte ca toate lucrurile sa se desfasoare normal.



Mi-am facut si eu o poza cu stanca Acropole, iar de aici se vad mult mai bine si mai clar imensul piedestal al monumentului Agrippa, dar si micutul dar elegantul Templu al Atenei Nike.



Aruncam o privire si catre dealul Pnyx pe care l-am vizita, dar canicula de afara ne spune sa o lasam pe altadata.



Ne intoarcem spre mami si gasim un loc ideal de facut o poza cu faimoasa "stanca".



Urmam drumul pe la umbra ci coboram pana la Turnul Vanturilor si Agora Romana, piata publica din epoca Imperiului Roman.



Aici se pot vizita ruinele civilizatiei romane care a ocupat pentru un timp aceste locuri.



Este vremea mesei, iar noi mergem pe la umbra in cautarea unui restaurant cu specific grecesc.



Se spune ca Turnul Vanturilor, vechi de peste 2000 de ani, este prima statie meteorologica din lume, fiind folosit de comerciantii din Antichitate pentru a prezice starea vremii.



Am gasit intr-un final un restaurant unde ne-am hotarat sa mancam, majoritatea fiind inca inchise.



Este o taverna care are mesele asezate afara pe trepte, iar noi am gasit o masa la umbra.



Mami si-a luat calamari umpluti, iar eu soulvaki cu cartofi prajiti.



Iar tati a incercat un fel de tocanita cu carne de porc si cartofi.



Taverna Psarras se afla chiar in apropierea unei mici biserici ortodoxe pe care am vizitat-o cat timp am asteptat sa vina mancarea.



Parasim strada pietonala si suntem gata de drum.



Din cand in cand mai vedem zidurile, dar si o biserica superba cu o arhitectura deosebita. Este vorba de Biserica Sfantului Nicolae Rangavas.



Am lasat Atena in urma pentru ca deja este foarte cald si ne-am hotarat sa mergem undeva sa facem o bie racoritoare.