Este vorba de lacul Vouliagmeni, iar eu nu am asteptat prea mult si am intrat in apa.
Mi-am pus casca si am intrat cu toate ca la intrare sunt o gramada de pestisori care iti fac un masaj la picioare.
Apa este dulce si nu este deloc adanca, iar temperatura este constanta in jur de 22 de grade pe tot timpul anului.
Peretele vulcanic a fost baza unei pesteri care s-a prabusit si a format acest superb lac natural.
Tati a facut o poza panoramica a plajei, lacului si a pontonului care se strecoara pe marginea lui.
O luam la pas pe ponton si admiram privelistea.
Sus e parcarea masinilor, iar jos o pestera intunecata.
Am mers pana la capatul pontonului si ne-am apropiat mai mult de pestera.
La intoarcere am vazut chipul unui om sapat in stanca. Voi il vedeti ?
De aici mi se pare si mai evident. Peretele calcaros este impunator.
Revenim la plaja cu nisip si sezlonguri special amenajata.
Mai intram inca o data in apa, iar pestisorii abia asteapta sa ne mangaie picioarele.
Dupa doua ore de balaceala am lasat in urma lacul minunat.
Este cel mai frumos peisaj, vorba lui nanu, nu-i asa ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu