Azi am fost la ziua lui Albert unde ne-am jucat laser-tag la Laser Megazone, iar eu am fost jucatoarea Olimpia din echipa albastra.
De data asta m-am descurcat mai bine decat data trecuta, se vede si din clasament, dar trebuie sa recunosc ca a jucat si tati si m-a aparat de multe ori...
Tortul arata foarte bine si imi vine sa-l mananc din prima.
Astept totusi ca Albert sa sufle in lumanari ca sa pot sa "navalesc".
Intradevar, gustul exceptional, prezentarea minunata, dar nici cu sarbatoritul nu mi-e rusine.
Noroc ca ne-a venit ideea sa ne plimbam cu caiacul prin delta Neajlovului. Mi-am adus aminte de Belgia si traseul de peste 10 km pe raul de langa Dinant.
Bine ca mi-am luat sapca, caci altfel ma batea soarele in cap rau de tot !
Si, am iesit in larg, nu mai apa vezi de jur-imprejur.
Am vazut in departare si lebedele...
Dar si stoluri de gaste si rate salbatice care isi iau zborul...
Acolo, in departare sunt si mai multe, dar ne-ar lua prea mut sa ajungem vaslind...
Ne multumin, in schimb, cu aceasta lebada gratioasa solitara, chiar de langa noi.
Asta cred ca s-a ratacit prin stufaris...
Iata si o psarare ce se odihneste pe un ciot iesit din apa.
Efectul de oglinda este superb, peisajul este de doua ori mai frumos.
Dupa vreo ora de vaslit, mai mult tati decat mine, ne indreptam usor-usor spre debarcader.
Urmeaza sa trecem pe sub podul de flori, altul decat cel cu tiroliana...
Si, ajungem sa-l vedem si pe cel mare, traversat in viteza de copiii ce se dau cu tiroliana peste lac.
Suntem un pic uzi pe pantaloni, dar experienta a fost de neuitat.
La sfarsit, ne-am dat si cu tiroliana peste lac. Aveam de trei ori fiecare, dar tati s-a dat doar o data si m-a lasat pe mine in locul lui inca de doua ori.
In total m-am dat de 5 ori, cu viteza maxima.
De fiecare data trebuia sa trec prin inimioara de flori, pe podul peste lac, ca sa ajung in punctul de plecare in cursa.
Dupa ce am epuizat turele am dat o tura prin complex si am mers la restaurant sa mancam ceva.
O fresca pictata pe o bolta ne aduce aminte de bataliile lui Vlad Tepes cu turcii.
Iar pe una din laturile Tavernei Marelui Paharnic, putem urmari traseul negustorilor greci din Nafplio spre Bucuresti.
Ce putem sa mai facem, tati ? Pacat ca am uitat bicicleta acasa !
