Spre targul de Craciun

Patru zebre si-un tunel

Parcare urbana

Camera de comert

Piata Carlo Emanuele II

Via Maria Vittoria - strada cu mesaje

Piata San Carlo

Via Roma - pe timpul zilei

Palatul Madama

Piata Castello si Palatul Regal

Targul de Craciun cu dulciuri

Mario, Luigi si alte personaje

Pantofi, posete si gentute

Bineinteles ca mi-am luat si eu ceva dulce de aici...

Piazza Vittorio

Mergan incet pe faleza, ajungem intr-o piata pazita stajnic de o biserica catolica neclintita, aflata in centrul pietei, dar si de Villa della Regina, o cladire-muzeu superba, cu ferestre generoase, aflata pe dealul din apropiere.



Ne pregatim sa trecem podul Umberto I, catre o piata destul de mare aflata dincolo de Pad.



Pe malul consolidat al Pad-ului stau impunatoare cateva cladiri cu o arhitectura draguta.



Ele sunt o continuare a celor din amonte...



Ne intoarcem in aval si admiram caderea de apa spumenganda, cu zgomot.



In sfarsit, am ajuns in piata Vittorio, unde tramvaiele isi gasesc cu greu drumul potrivit.



Privim inapoi de unde am venit ca sa putem merge mai departe. De aici putem admira la un loc mai multe obiective turistice aflate pe malul drept al raului.



Am lasat pozele si ne-am continuat drumul "foamei" spre un restaurant cu specific italian.

Monte dei Cappuccini

Am ajuns in oras si ne-am plimbat un pic prin Parco del Valentino, cel mai mare parc din apropierea centrului orasului.



Am iesit din parc si am descoperit un arc de triumf dedicat artileriei.



Trecem podul peste fluviul Pad si privim spre amonte.



Acesta scena de Craciun este facuta integral din ceara si am descoperit-o in vitrina unui magazin de dulciuri...



Urcam un pic pe la umbra si vedem in zare locul de unde am plecat mai devreme: Bazilica Superga.



Un monument ne aduce aminte ca Torino a fost gazda Olimpiadei de Iarna din 2008.



Si de aici, privelistea este incantatoare...



Eu si cu tati, ne-am facut un selfie cu salba de varfuri pline de zapada.



Mole Antonelliana se inalta semeta deasupra intregului centru vechi.



Vrajiti de peisajul superb am trecut pe langa statuia Maicii Domnului.



Apropo, suntem la biserica Sfanta Maria de pe "muntele" Cappuccini.



Incepem sa coboram, iar de data asta nu mai ratez sansa sa fac o poza cu Bazilica Superga aflata undeva in departare...



Imi place drumul spre oras, mai ales ca e plin de frunze...



Sa mergem sa cautam sa mancam ceva ca deja mi-e foame....!!!

Bazilica Superga

Dupa un drum plin de serpentine am ajuns in varful dealului unde ne-a asteptat aceasta catedrala superba.



De aici am admirat in voie orasul Torino si Alpii inzapeziti aflati un pic mai departe.



Acolo se varsa raul Stura di Lanzo in fluviul Pad.



Ne facem curaj si pornim spre intrarea in grandioasa bazilica.



Turnul este sustinut de 8 coloane si este cu adevarat impresionant.



Am gasit si altarul din fata caruia se tin slujbele...



Maia este mai aproape de cer si la propriu si la figurat.



Gasim un loc perfect pentru o noua poza panoramica asupra orasului.



Pe dealurile din apropiere se gasesc cateva vile razlete, dar si multa pace si verdeata.



Chiar in parcarea de autobuze se afla Monumentul lui Umberto I.



Tati Era sa piarda autobuzul ca sa mai faca o ultima poza panoramica...



Cred ca a meritat, nu ?

Cu tramvaiul prin Torino

Azi este soare, iar muntii Alpi se vad in departare.



Azi o sa mergem pana acolo sus, in zare, la biserica aia mica de pe deal.



Am coborat la metrou...



Chiar daca am mers doar o statie pana la Piata XVIII Decembrie.



Am luat-o la pas pana la statia Bertola a tramvaiului 15, iar pe drum am admirat niste ursuleti draguti de plus.



Am luat tramvaiul si am pornit prin oras.



Dupa 45 de minute am ajuns aproape de capatul liniei de tramvai.



La nici 2 minute de mers pe jos se afla locul de plecare spre obiectivul nostru turistic.



Il zarim acolo sus, printre palmieri, iar la el se poate urca cu trenuletul, pe timpul verii.



Avand in vedere ca suntem la inceputul iernii, am luat autobuzul.



Era mai interesant cu trenuletul, dar asta e. Trebuie sa ne multumim cu ce avem acum disponibil.