Aseara in jurul orei 20.45, am plecat din Bucuresti cu destinatia Marea Neagra. Dupa circa un sfert de ora de mers prin oras (gropi, semafoare, intersectii, etc), am intrat pe un drum lin si drept, care a reusit initial sa ma faca sa adorm. Cei mari ii spun "autostrada", dar mie mi se pare doar un drum mai lin decat in oras, pe care se poate circula cu viteza mai mare.
Afara ploua torential, asa ca am mers destul de incet...Din aceasta cauza, eu mi-am pierdut rabdarea si m-am trezit. Vroiam si eu sa ma ia mama in brate, asa ca am inceput sa plang.... Din motive de securitate (eram "incorsetata" in scaunelul de masina) , mama mi-a explicat ca trebuie sa astept cuminte pana ajungem la destinatie. Eram prinsa intr-o situatie fara scapare : afara ploua deci nu puteam sa oprim nicaieri, eu din scaun nu puteam "sa evadez". Solutia gasita a fost una total surprinzatoare : SUZETA.
Dupa cum v-am spus anterior, ai mei stiau foarte bine ca nu mergem la mare. Astfel, drumul s-a terminat mai repede (la Fetesti), iar "chinul neputintei de a face ce vreau eu" a luat sfarsit in jur de 22.30. Am ajuns in sfarsit la bunici, care au fost foarte incantati de musafirul numarul 1 al familiei.
PS. Concluzia parintilor : m-am descurcat destul de bine, insa era mult mai bine daca afara era lumina si puteam sa vad peisajul inconjurator.
