Eu am fost cea mai echipata : pantaloni, maieu, tricou , bluza cu gluga, geaca, sandale sport si sosetele lui tati (bonus).
Si am luat-o la drum prin prundis si pietris. Mami s-a intors pe la jumatatea traseului, pentru ca ii era frig si nici nu putea sa mearga bine pe asa-zisa poteca.
Si bine a facut, pentru ca la un moment dat am dat si peste zapada. Era ascunsa bine de soare in spatele unei stanci si supravietuise miraculos toata vara (acum suntem in noiembrie).
In sfarsit, dupa 15-20 de minute am ajuns sa vedem privelistea minunata.
Priveliste incantatoare, frig de-ti ingheata urechile, vant care te ia cu totul. In rest, totul e oki.
Hai sa mergem tati ca imi este un pic cam frig. A inceput sa bata si vantul, asa ca mi-am pus si sapca pe cap, poate mai tine un pic de cald.
Drumul inapoi mi s-a parut mai scurt. Ori am mers noi mai repede sa ne incalzim, ori ne-am obisnuit cu poteca plina de pietre si bolovani.
Desi am urcat cu telecabina de la 2356 m pana la 3555 m, mai este ceva de urca pana la cel mai inalt varf din Spania si cel mai inalt vulcan din Europa: 3718 m inaltime . Din pacate trebuie sa-ti rezervi permis special de urcare la vulcan si asta cu cateva luni bune inainte. De exemplu, in august, tati nu a gasit nimic liber pana in decembrie.
Intr-un fel a iesit bine, oricum nu eram pregatiti nici pentru plimbarea asta pe plat, la peste 3500 de metri, dar sa mai si urcam pana in varf...
Dupa ce am trecut de zapada am mers grabiti spre mami.
