duminică, 30 decembrie 2018

Salina Turda - iesire

Liftul panoramic


Anul exploatarii la acest nivel


In 1880 aici era "vatra" minei


Sala Crivacului


Sala de terapie


Diamant de sare


Maia si tarnacopul


Iesirea din salina

Salina Turda - joaca si plimbare

Am ajuns in vatra minei, loc unde ai destul de multe activitati interesante de facut.



Eu am vrut la minigolf, dar numai dupa ce am jucat o jumatate de ora tenis de masa cu tati.



Pe semi-tavanul minei s-au format de-a lungul anilor stalactite de sare, ce cresc cu viteza de 2cm/an si pot ajunge la maximum 3 metri. Arata ca o padure de ace care stau sa cada pe tine.



Aici, ne-am facut un selfie toti trei.



Am gasit si "Scaunul minerului", care arata destul de vechi.



Iar apoi am admirat de sus Mina Terezia, cu ale sale locuri de recreere pline de lumini si forme neobisnuite.



Am inceput coborarea, iar de la unul din balcoane vedem podul de lemn si luminitele.



As fi vrut si eu sa ma dau cu barca, dar era foarte aglomerat si trebuia sa stam cateva minute buna pana sa prindem loc. M-am multumit cu o plimbare "offline" cu barca.



De aici, de jos se poate vedea vatra minei Rudolf, dar si liftul care urca pana la galeria de transport.



Singurul lucru nasol este ca aici, in mina nu se poate cumpara o sticla de apa. Asa ca ne-am asezat un pic pe bancuta sa ne odihnim...



Mina este in forma de con si are o inaltime de 112m, iar pe unul dintre peretii acesteia s-a format o cascada de sare foarte frumoasa si alba.



Aceasta are la baza, un lac subteran cu adancime variabila, intre 0.5 si 8 metri, iar in centru este o insula formata din reziduri de sare, pe care se poate ajunge trecand acest superb pod de lemn.

Salina Turda - intrare

In drumul nostru spre Alba Iulia am oprit pentru cateva ore la Salina Turda.



Intrarea este spectaculoasa si plina de trepte si lumini.



Am ajuns in galeria de transport Franz Josef. Pe aici se transportau tone de sare in fiecare zi.



Am oprit un pic la un refugiu ca sa ne tragem sufletul.



La un moment dat, am intrat in mina Rudolf, unde se merge pe un pod suspendat la inaltime.



De sus, poti admira in voie galeria imensa cu inaltimea de 42 de metri, latime de 50 de metri si lungime de 80 de metri.



Aici este ultimul loc in care sarea a fost exploatata la Turda.



Coborand cele 172 de trepte admiram de la fiecare balcon, frumusetea acestei mine de sare.



Abia astept sa mergem jos si sa ne jucam si noi tenis de masa sau mini-golf.

Brunch in Cluj Napoca

De dimineata am mers in centru pentru un late-breakfast si ne-am sincronizat perfect in parcarea de la biserica romano-catolica.



Am intrat in tragul de Craciun si am pornit spre Toulouse.



Aici am baut o cafea cu inimioara.



Si mami, dar si tati. Asta din urma seamana mai mult a floare...



Dar am si mancat bine si anume un mic dejun Croque- Monsieur - tati.



Si Croque- Madame - mami.



Apoi am iesit din nou la aer, in piata si am admirat monumentul dedicat lui Matei Corvin.



Dar si piata de Craciun cu o ploaie de luminite, noaptea.



Carolina mi-a imprumutat un pic noua mea papusa sa o analizeze mai atent.



Intre timp, eu ma uitam la patinatori cum isi faceau de cap in jurul statuii ecvestre.



Suntem gata de drum spre Alba Iulia.

sâmbătă, 29 decembrie 2018

Finuta Carolina

Am ajuns acasa la finuta noastra Ana Carolina si i-am dat cu intarziere un cadou de Craciun. Este un papagal vorbitor, foarte colorat, iar ea a fost super-incantata de cadou.



Dupa cateva minute s-a plictisit si s-a asezat sa se odihneasca langa brad.



Apoi am luat-o eu in brate si ne-am pus pe scaunul de leganat.



A fost super distractiv.

Castelul de lut - Valea Zanelor

In drumul nostru spre Cluj, am facut un mic ocol pe la Castelul de lut din Valea Zanelor.



Ne-am asezat pe scaun pentru o poza artistica cu aceasta constructie unica.



Iata si o poza panoramica cu intregul domeniu al castelului.



Am pornit incet spre unul din turnurile de vizitare.



Si, dupa ce am urcat pana sus, mi-am tras sufletul un pic si am facut si o poza cu turnul de piatra cu scara in spirala.



Ne-am luat un suvenis si un suc de mere cald si ne-am facut un selfie cu castelul.



Aici este o zona de trecere pe partea cealalta, un fel de mic tunel.



M-am cocotat si in celalalt turn, aflat in capat si am admirat privelistea.



Am coborat exact cand ai mei isi faceau un selfie.



Plecam de aici cu impresii placute si sper sa revenim si vara, cand este plin de verdeata.



Daca doriti informatii suplimentare privind acest loc minunat, va pun la dispozitie panoul de informare alfat chiar la intrare.



Ni s-a facut foame si nu am mai asteptat sa ajungem la Cluj si am oprit la Popasul Avrig, un restaurant cu macare foarte buna, unde tati si-a luat un platou traditional.



Suntem gata sa mergem spre Cluj. La drum !