Restaurant cu priveliste

Dupa cum va spuneam, am gasit-o pe mami la Taverna Dion, un loc superb, cu vedere panoramica.



Fiind ultima zi de Grecia autentica ne-am rasfatat cu cele mai bune preparate gecesti pe care le-am impartit toti trei: sarmalute in foi de vita, salata greceasca, tsatsiki, musaca, si souvlaki cu cartofi prajiti.



La final, ne-am luat si desert, sa ne tina pentru tot drumul de intoarcere: placinta cu capsuni, inghetata si iaurt grecesc cu gem de fructe si capsuni.



Unul dintre peretii tavernei era frumos impodobit cu anticul oras Delphi in zilele sale de glorie.



Nici in interior tablourile si sculpturile nu se lasa mai prejos.



Am pornit incet la pas, spre masina parcata cam la un kilometru distanta, drum numai bun pentru siesta dar si pentru a admira in voie peisajul.



Mie si lui mami deja ne este dor de mare... Dar vara nici macar nu a inceput, deci avem ceva timp sa revenim in Grecia.



Un rau destul de naravas la timpul lui si-a creat drum catre mare, lasand in urma sa aceasta vale abrupta dintre munti.



Eu si cu mami, in soare, facem poza cu albastra mare, din departare.

Poza panoramica

Serpentine si ruine

Coasta de munte a Oracolului din Delphi

Selfie orbiti de soare

Am ajuns la masina si am plecat la drum. Azi trebuie sa ajungem inapoi la Paralia Katerini si mai avem ceva de mers: peste 300 de km

Delphi (1)

Azi am plecat din Atena spre Salonik, dar am facut un mic ocol prin Delphi.



Doar eu si cu tati am plecat la vizitat pe caldura asta, mami preferand sa stea linistita la o cafea, la umbra.



Incepem sa urcam pe langa un sir destul de mare de coloane.



Si ajungem la templul ce pastra in siguranta "visteria atenienilor".



Continuam pe drumul sacru si trecem pe langa Stoa of  Athenians



Si ajungem la o coloana inalta si impunatoare care in antichitate arata cam asa...



Si iata cum arata acum...! Este o coloana spiralata destul de diferita ca forma si culoare fata de cele pe care le-am mai vazut pana acum.



Mi-am facut si eu o poza cu coloana, dar si cu intrarea in ce a mai ramas din Templul lui Apollo.



Iata cele trei mari repere de pana acum: templul lui Apollo in dreapta, coloana rasucita in spate si Stalpul lui Prusias II, care pare un soclu pentru o statuie.



Suntem la poalele muntelui Parnassos, iar eu deja caut din ce in ce mai des umbra copacilor.



Cu cat urcam mai mult si privim spre vale descoperim un peisaj superb.



Locul este plin de istorie si de constructii antice foarte interesante.



Am mai urcat un pic si acum putem sa vedem mai bine marimea Templului lui Apollo sau, mai bine zis, ce a mai ramas din el.



Suntem la baza unui amfiteatru antic destul de bine conservat.



Eu si cu iepurasul am cam obosit. Orice loc de odihna este binevenit.



Tati profita din plin si face o poza panoramica cu vechiul oras Delphi.



Vedem si de sus ca templul trezorerie ateniene a ramas fara acoperis.



Cel mai bine pastrat monument al site-ului arheologic Delphi este teatrul antic, bineinteles.



Iata cum arata si de aici, de sus, vechiul teatru. Dupa cum vedeti deja am urcat ceva de la intrare...



Pinul acesta este un simbol al acestei zone...



Eu am ramas la umbra, dar tati s-a incapatanat si a mers pana la capat, inca vreo 10 minute de urcat, si a ajuns la ultimul obiectiv si anume: Stadionul Antic din Delphi.



Este atat de mare ca a fost nevoie de o poza panoramica pentru a-l cuprinde pe tot.



Dupa cateva poze, a porint in viteza spre mine sa nu cumva sa ma piarda printre ruine.

La plaja

Dupa amiaza am pornit spre o plaja superba cu sezlonguri si umbrelute, dar soarele s-a ascuns un pic.



Suntem pe plaja Cactus in apropierea orasului Anavyssos.



Un caine mai curajos sare in apa dupa o minge aruncata de stapanul lui.



Este destul de mare si fioros.



Ne-am facut si noi curaj si am intrat in apa, pana la glezne...



Oricum, plaja este intinsa, iar intrarea in apa cred ca se face destul de lin, cam ca la Mamaia.



Asta e, de ziua lui tati am prins vreme nasoala la plaja. Bine macar ca am descoperit-o.

Canalul Corinth

Am terminat croaziera, dar nu am parasit zona fara sa urcam pe pod pentru a vedea si de sus aceasta minune a arhitecturii si ingineriei acelor vremuri.



A iesit soarele si ne-am facut un selfie cu acesta albastru superb.



Avem norocul sa vedem si un vas care traverseaza canalul.



Mai are putin si ajunge....



Hai sa ne prindem si noi in poza cu vasul care traverseaza canalul Corinth.



Iata si un panou cu o poza aeriana.



Este si un mic muzeu in aer liber cu informatii suplimentare despre acest obiectiv turistic.



A fost finalizat si deschis oficia in 6 august 1893 si scurteaza drumul spre Marea Adriatica cu 131 de mile nautice, aprox 250 km.



Din pacate pentru tati, cei de la bungee-jumping nu erau aici. Cred ca tati ar fi sarit, mai ales azi, ca e ziua lui.



Am pronit inapoi spre Atena, iar pe drum am oprit pentru o poza panoramica a golfului Megara.



Mai avem putin si ajungem in Atena.