Spre poarta Saragozza

Dupa un somnic odihnitor am plecat iar la plimbare...



E si un rau care trece prin mijlocul orasului... foarte dragut.



Am ajuns si la "Porta Lame", o poarta a vechiului oras medieval.



Dupa inca cateva sute de metri o noua poarta impresionanta ne apare in cale.



Este poarta "San Felice". Cred ca am vazut-o si cand am venit de la aeroport...



Si iata punctul de plecare pentru excursia de maine...



Este vorba de Arcul Bonaccorsi,,,un drum "acoperit" ce ne conduce catre un mausoleu.



Vis-a-vis de acest arc se afla poarta "Saragozza".



Este cea mai impresionanta poarta din cele vazute pana acum...



Si bineinteles ca am gasit si un preot catolic...



Drumul nostru continua spre centru pe sub sirul lung de coloane si arcade...



Deja mi se face foame de la atata vizitat. Cand ne oprim sa mancam ceva bun ?

In drum spre masa

Asta este drumul spre masa, ca deja mi-e foame ?



Ne indepartam de turnuri cu regretul ca nu am urcat pana in varf. Poate maine daca este vremea la fel de buna ca si azi.



Am ajuns iar in Piazza Maggiore, cu palatul Re Enzo.



Si aici sunt ceva porumbei, langa bibioteca Salaborsa.



Ne continuam drumul pe langa biblioteca si dam peste aceasta sculptura minunata.



Dupa un drum lung de vreo 20 de minute si o asteptare de alte 10 iata ca a venit si pizza.



Pentru tati, ca eu am vrut paste traditionale italiene.



Iar mami a ales o friptura de purcelus cu sos de lamaie.



Dupa o masa copioasa, o odihna sanatoasa. Sa mergem deci la un somn de frumusete.

Turnuri si porumbei

Am ajuns si la cele doua turnuri, simboluri ale orasului. Pare ca cel din dreapta se sprijina un pic pe celalalt, nu-i asa ?



Se spune ca sunt chiar mai inclinate decat turnul din Pisa.



Eu si cu mami suntem niste furnicute pe langa turnul asta din Bologna.



Si am gasit porumbei. Este placerea mea sa le dau de mancare.



Noroc ca ai mei au cumparat o franzela din supermarket ca sa am "munitie" pentru cel putin o jumatate de ora...



Se strang din ce in ce mai multi...



Unii se mai si sperie si decoleaza spre tarile calde...



Iar altii stau cuminti si asteapta sa-i hranesc.



Mami e cea mai fericita ca are parte de un moment nesperat de liniste.



Si tati la fel ca poate sa faca cate poze vrea...



Toata lumea este fericita si binecuvantata de Sfantul Petroniu.

Spre universitate

Drumul prin cartierul universitar este presarat cu biserici.



Dar si cu arta contemporana expirmata pe zidurile cladirilor.



Iar "tunerile" acestea specifice orasului au devenit o obisnuinta chiar si pentru mine.



Am ajuns la universitate, chiar daca sunt prea mica sa merg la cursuri...



Iata si curtea interioara...



Ce zici mami, ma lasi sa merg direct la facultate, fara sa trec prin gimnaziu si liceu ?



Aici cred ca sunt lucruri ce le voi invata ceva mai tarziu.



Dar pentru universitatea asta am si diploma de absolvire. Pizza este mancarea mea preferata.



Doua fete, doua coloane, o singura poza.



Cred ca ne apropiem din nou de centrul orasului.



Coloanele acestea sunt cu totul deosebite... si trebuie promovate.



Cum v-am zis, tunele la tot pasul. Acest oras poate fi vizitat chiar si daca ploua toata ziua.



Acesta este unul dintre marile avantaje ale retelei de "portico".

Scoala de arta

Suntem aproape de scoala de arte din Bologna.



Cladirea asta are o arhitectura deosebita, ca de altfel multe cladiri din Bologna.



Am intrat in facultatea de arte. Cea mai veche universitate din lume.



Amfiteatrul este cu adevarat impresionant...



Studentii gasesc inspiratie la tot pasul...



Bineinteles ca trebuie sa aiba si cu ce... sa picteze.



Sa face o scurta pauza medievala de o cafea si un croissant, chiar daca e frantuzesc.

Start visiting Bologna

Cine se trezeste de dimineata, vede tot orasul...cu rucsacul in spate.



Si am ajuns si la poarta Galliera...



Apoi am am vazut piata 8 august, care mi s-a parut imensa.



Dedesubt bineinteles ca este o parcare pentru masini, iar "gratarul" din stanga mea este una dintre aerisiri.



Acesta este un monument dedicat eroilor din cele doua razboaie mondiale.



Si mergand printre numeroasele "portico", am aajuns la o frumoasa biserica din caramida.

Expresso italian si cookie

Dupa ceva hoinareala prin oras, am trecut la lucruri serioase : expresso pentru mami...



Prajiturica pentru mine...



Si o poza de ansamblu pentru tati.



Din pacate se insereaza si trebuie sa ne indreptam spre casa pentru a ne reface fortele.