Prin salbaticie spre plaja

Pe drum am avut parte de un peisaj superb, cu stanci vulcanice.



Dar si padurea de pini ce se intinde mandra pe culmea scaldata de soare.



Dupa multe si multe serpentine, de aproape ca mi se facuse rau, am oprit fix langa un om al padurilor imbracat in straie de piele, cu un mielut in brate.



La inceput am fost un pic speriata de el, dar dupa aia chiar m-am apropiat si i-am dat si de mancare la mielut, asta in timp ce tati era la sesiunea de poze.



Dupa inca un set zdravan de serpentine, am ajuns in Vilaflor, cred ca primul sat pe care l-am gasit in drumul spre mare... Aici ai mei s-au simtit ca in Romania anilor 90: cola in sticla din aceea model vechi, muzica veche, totul rustic...



Nelipsitul gratar intregea aceasta atmosfera de vremuri de demult apuse.



Dupa ce ne-am ospatat bine de tot la restaurantul "Casa Pana" (daca treceti pe aici vi-l recomand cu placere...), eu am luat-o la fuga inainte sa gasesc masina prin parcare.



Asadar, haidem la mare !

Inapoi la caldura

Dupa ce am facut o poza toti trei aici sus, la inaltime, ne-am dus la coada la coborare cu telecabina.



Bineinteles ca a trebuit sa asteptam sa plece vreo doua inaintea noastra...



Insa asteptarea a meritat: am prin loc in fata, la geam.



De aici se poate vedea foarte frumos si craterul si marea involburata.



La fiecare stalp pe care-l treceam un gol de stomac imi dadea o senzatie placuta si tematoare in acelasi timp.



Mai e mult pana jos, ca deja coboram de 10 minute ?



Uite si drumul care isi face loc printre rocile vulcanice din parcul natural Teide.



Acum este mult mai aglomerat decat de dimineata cand am plecat noi. Bine ca am plecat mai devreme ! Am tremurat noi un pic mai mult, dar decat sa stai la o asa coada, mai bine sa ai de ce sa te incalzesti.



In sfarsit, am ajuns la baza telecabinei. Aici mi se pare super cald in comparatie cu vremea de sus, cu toate ca sunt doar 14 - 15 grade Celsius.



Sa mergem undeva sa mancam si apoi la plaja !

Traseul spre sud

Ne-am intalnit cu mami la telecabina. Rezista eroic si si-a luat o ciocolata calda sa se mai incalzeasca. Noroc ca a iesit soarele si e mai oki.



Ne-a lasat sa mergem si spre sud pe a doua poteca de belvedere.



In drumul nostru am admirat craterul mare al vulcanului...



Chiar daca a iesit soarele si mergem spre sud, unde nu am mai dat de zapada, mie tot imi este un pic frig... Apropo, linia aia mica si subtire din stanga este drumul catre mare...



Hai sa ne intoarcem ca mi se face si foame si poate mai prindem o jumate de zi de plaja.



Am mai facut o ultima poza cu peisajul selenar si am pornit grabiti spre telecabina.

Traseu pe munte

Ne-am decis sa ne incalzim un pic si sa facem un traseu scurt pe munte pana la un punct de belvedere, sa vedem insula de la inaltime.



Eu am fost cea mai echipata : pantaloni, maieu, tricou , bluza cu gluga, geaca, sandale sport si sosetele lui tati (bonus).



Si am luat-o la drum prin prundis si pietris. Mami s-a intors pe la jumatatea traseului, pentru ca ii era frig si nici nu putea sa mearga bine pe asa-zisa poteca.



Si bine a facut, pentru ca la un moment dat am dat si peste zapada. Era ascunsa bine de soare in spatele unei stanci si supravietuise miraculos toata vara (acum suntem in noiembrie).



In sfarsit, dupa 15-20 de minute am ajuns sa vedem privelistea minunata.



Priveliste incantatoare, frig de-ti ingheata urechile, vant care te ia cu totul. In rest, totul e oki.



Hai sa mergem tati ca imi este un pic cam frig. A inceput sa bata si vantul, asa ca mi-am pus si sapca pe cap, poate mai tine un pic de cald.



Drumul inapoi mi s-a parut mai scurt. Ori am mers noi mai repede sa ne incalzim, ori ne-am obisnuit cu poteca plina de pietre si bolovani.



Desi am urcat cu telecabina de la 2356 m pana la 3555 m, mai este ceva de urca pana la cel mai inalt varf din Spania si cel mai inalt vulcan din Europa: 3718 m inaltime . Din pacate trebuie sa-ti rezervi permis special de urcare la vulcan si asta cu cateva luni bune inainte. De exemplu, in august, tati nu a gasit nimic liber pana in decembrie.



Intr-un fel a iesit bine, oricum nu eram pregatiti nici pentru plimbarea asta pe plat, la peste 3500 de metri, dar sa mai si urcam pana in varf...



Dupa ce am trecut de zapada am mers grabiti spre mami.

Spre vulcanul Teide

Dupa o rataceala de o ora pe drumurile forestiere din parcul Teide, asta gratie reconfigurarii nesfarsite a GPS-ului masinii noastre, am ajuns in sfarsit la telecabina spre vulcan. Parcarea era plina, dar tati, descurcaret sum il stiu a gasit un loc mai in fata si s-a strecurat.



Initial trebuia sa ne replanificam pentru alta zi, chiar daca aveam biletele cumparate pentru azi de dimineata. Intre timp am fost anuntati ca telecabina a inceput sa functioneze din nou, pentru ca vremea s-a imbunatatit si nu mai bate vantul asa de tare.



Am decis sa urcam chiar daca nu eram echipati chiar corespunzator pentru ceea ce urma sa ne astepte acolo sus, pe munte.



Mami a fost cea mai "lovita de soarta", doar in pantaloni scurti, cu sandale si tricou. Noroc ca am avut timp sa mergem pana la masina sa luam gecile siceva mai gros pentru corp ca altfel epoca de gheata scria pe noi.



Dar privelistea merita tot sacrificiul... tremuri un pic, dar macar vezi ceva frumos.

Mancare si plimbare - Icod de los Vinos

Dupa ce am ajuns "acasa", am luat masina si am plecat intr-o scurta excursie spre Icod de los Vinos.



Aici am mancat ceva cartofi prajiti cu branza si mezeluri traditionale...



Un fel de omleta cu branza si rosii...



In concluzie, am mancat bine, mult si destul de ieftin. Sa lasam imaginile sa vorbeasca singure.



Dupa ce ne-am potolit foamea, am luat-o la pas prin cetrul vechi al orasului.



Si am ajuns si la Parque del Drago, arborele dragonului, simbolul natural al insulei. Este vorba de un copac batran de peste 250 de ani, cel mai vechi arbore "in viata" din specia sa. Se spune ca a existat in acest loc un alt arbore si mai batran, in varsta de aprox. 6000 de ani, inalt de 21 de metri si cu circumferinta trunchiului de 14 metri, care insa a fost distrus de o furtuna in 1868.



Nu stiu daca aici era locul vechiului arbore, insa mi-a placut sa fac o poza.



Eu si mami am plecat inainte sa admiram marea si peisajul.



Dupa atata mers, ne-am asezat la baza scarilor sa ne odihnim un pic. Nu coboram ? Vai ce bine, asta inseamna ca nici nu avem de unde sa urcam...:)



Dupa o zi plina, ne-am intors obositi la hotel sa adormit mult si bine. Ne pregatim pentru o noua zi plina de surprize si aventuri.

Spre iesire

Ne indreptam usor, usor spre iesire...



Dar nu inainte sa vedem cum populatia globului creste in timp ce suprafata padurilor scade...



Am remarcat si aceasta superba vaza cu papagali...



Dar si un portelan cu faimosii papagali multicolori.



Din pacate, dupa aproape 8 ore de hoinarit prin Loro Parque, e timpul sa ne luam ramas bun.



Eu si cu mami, in trenuletul de intoarcere, ii tinem un loc liber si lui tati.



In concluzie. m-am indragostit de Tenerife inca din primele doua zile. Sigur mai sunt si alte lucruri frumoase de vazut pe aceasta superba insula...