Pe drumuri de munte

O noua zi cu chef de aventura de indreapta spre coasta vestica a insulei. Drumul este in continua urcare, iar de sus poti admira in voie golfulete pline de viata si mici sate pescaresti traditionale.



Iata si un fel de biserica-amfiteatru cu un mic turn anexat.



M-am dus si eu pe scena sa ma dau un pic in spectacol...

Cina copioasa

Toti trei, in lift, gata sa mergem la masa de seara...



Mai intai ne-am luat ceva de baut: mami si cu tati cate o bere traditionala "Mahou", iar eu un suculet de fructe cu umbreluta.



Dupa care papa bun:  tati a incercat ceva pui cu legume si cartofi in stil canarian.



Mami s-a riscat cu un fel de tocanita traditionala de-a lor, care nu i-a inselat asteptarile...



Eu am fost mai traditionala si am mancat clasicele spaghete cu sos bolognez.



Azi am ales o terasa care aveau si televizor ca sa vada tati meciuri din Uefa Champions League. Maine seara alegem noi, fetele unde sa mergem...

Plaja los Christianos

Am ajuns in sfarsit la plaja, dupa un lung drum de coborare. Cand ma uit acum in zare vad vulcanul si-mi aduc aminte ca acum 4 ore tremuram la 5 grade Celsius, iar acum nu stiu cum sa-mi dau mai multa crema de plaja ca ma arde soarele la peste 25 de grade cu plus.



Ne-am stabilit cartierul general pe sezlong...



Dupa care eu si cu mami ne-am dus sa facem o baita racoritoare...



Plaja este imensa si super curata, iar peisajul superb.



Mi-am facut un culcus in nisip si am inceput sa atac cu stropitoarea tot ce prindeam.



Dupa cateva ore bune de balaceala si distractie ne-am intors spre masina, nu inainte sa admir castelul de nisip executat cu o pricepere desavarsita.

Prin salbaticie spre plaja

Pe drum am avut parte de un peisaj superb, cu stanci vulcanice.



Dar si padurea de pini ce se intinde mandra pe culmea scaldata de soare.



Dupa multe si multe serpentine, de aproape ca mi se facuse rau, am oprit fix langa un om al padurilor imbracat in straie de piele, cu un mielut in brate.



La inceput am fost un pic speriata de el, dar dupa aia chiar m-am apropiat si i-am dat si de mancare la mielut, asta in timp ce tati era la sesiunea de poze.



Dupa inca un set zdravan de serpentine, am ajuns in Vilaflor, cred ca primul sat pe care l-am gasit in drumul spre mare... Aici ai mei s-au simtit ca in Romania anilor 90: cola in sticla din aceea model vechi, muzica veche, totul rustic...



Nelipsitul gratar intregea aceasta atmosfera de vremuri de demult apuse.



Dupa ce ne-am ospatat bine de tot la restaurantul "Casa Pana" (daca treceti pe aici vi-l recomand cu placere...), eu am luat-o la fuga inainte sa gasesc masina prin parcare.



Asadar, haidem la mare !

Inapoi la caldura

Dupa ce am facut o poza toti trei aici sus, la inaltime, ne-am dus la coada la coborare cu telecabina.



Bineinteles ca a trebuit sa asteptam sa plece vreo doua inaintea noastra...



Insa asteptarea a meritat: am prin loc in fata, la geam.



De aici se poate vedea foarte frumos si craterul si marea involburata.



La fiecare stalp pe care-l treceam un gol de stomac imi dadea o senzatie placuta si tematoare in acelasi timp.



Mai e mult pana jos, ca deja coboram de 10 minute ?



Uite si drumul care isi face loc printre rocile vulcanice din parcul natural Teide.



Acum este mult mai aglomerat decat de dimineata cand am plecat noi. Bine ca am plecat mai devreme ! Am tremurat noi un pic mai mult, dar decat sa stai la o asa coada, mai bine sa ai de ce sa te incalzesti.



In sfarsit, am ajuns la baza telecabinei. Aici mi se pare super cald in comparatie cu vremea de sus, cu toate ca sunt doar 14 - 15 grade Celsius.



Sa mergem undeva sa mancam si apoi la plaja !

Traseul spre sud

Ne-am intalnit cu mami la telecabina. Rezista eroic si si-a luat o ciocolata calda sa se mai incalzeasca. Noroc ca a iesit soarele si e mai oki.



Ne-a lasat sa mergem si spre sud pe a doua poteca de belvedere.



In drumul nostru am admirat craterul mare al vulcanului...



Chiar daca a iesit soarele si mergem spre sud, unde nu am mai dat de zapada, mie tot imi este un pic frig... Apropo, linia aia mica si subtire din stanga este drumul catre mare...



Hai sa ne intoarcem ca mi se face si foame si poate mai prindem o jumate de zi de plaja.



Am mai facut o ultima poza cu peisajul selenar si am pornit grabiti spre telecabina.

Traseu pe munte

Ne-am decis sa ne incalzim un pic si sa facem un traseu scurt pe munte pana la un punct de belvedere, sa vedem insula de la inaltime.



Eu am fost cea mai echipata : pantaloni, maieu, tricou , bluza cu gluga, geaca, sandale sport si sosetele lui tati (bonus).



Si am luat-o la drum prin prundis si pietris. Mami s-a intors pe la jumatatea traseului, pentru ca ii era frig si nici nu putea sa mearga bine pe asa-zisa poteca.



Si bine a facut, pentru ca la un moment dat am dat si peste zapada. Era ascunsa bine de soare in spatele unei stanci si supravietuise miraculos toata vara (acum suntem in noiembrie).



In sfarsit, dupa 15-20 de minute am ajuns sa vedem privelistea minunata.



Priveliste incantatoare, frig de-ti ingheata urechile, vant care te ia cu totul. In rest, totul e oki.



Hai sa mergem tati ca imi este un pic cam frig. A inceput sa bata si vantul, asa ca mi-am pus si sapca pe cap, poate mai tine un pic de cald.



Drumul inapoi mi s-a parut mai scurt. Ori am mers noi mai repede sa ne incalzim, ori ne-am obisnuit cu poteca plina de pietre si bolovani.



Desi am urcat cu telecabina de la 2356 m pana la 3555 m, mai este ceva de urca pana la cel mai inalt varf din Spania si cel mai inalt vulcan din Europa: 3718 m inaltime . Din pacate trebuie sa-ti rezervi permis special de urcare la vulcan si asta cu cateva luni bune inainte. De exemplu, in august, tati nu a gasit nimic liber pana in decembrie.



Intr-un fel a iesit bine, oricum nu eram pregatiti nici pentru plimbarea asta pe plat, la peste 3500 de metri, dar sa mai si urcam pana in varf...



Dupa ce am trecut de zapada am mers grabiti spre mami.

Spre vulcanul Teide

Dupa o rataceala de o ora pe drumurile forestiere din parcul Teide, asta gratie reconfigurarii nesfarsite a GPS-ului masinii noastre, am ajuns in sfarsit la telecabina spre vulcan. Parcarea era plina, dar tati, descurcaret sum il stiu a gasit un loc mai in fata si s-a strecurat.



Initial trebuia sa ne replanificam pentru alta zi, chiar daca aveam biletele cumparate pentru azi de dimineata. Intre timp am fost anuntati ca telecabina a inceput sa functioneze din nou, pentru ca vremea s-a imbunatatit si nu mai bate vantul asa de tare.



Am decis sa urcam chiar daca nu eram echipati chiar corespunzator pentru ceea ce urma sa ne astepte acolo sus, pe munte.



Mami a fost cea mai "lovita de soarta", doar in pantaloni scurti, cu sandale si tricou. Noroc ca am avut timp sa mergem pana la masina sa luam gecile siceva mai gros pentru corp ca altfel epoca de gheata scria pe noi.



Dar privelistea merita tot sacrificiul... tremuri un pic, dar macar vezi ceva frumos.