Cu metroul spre Notre Dame

Am intrat la metrou si nu mi-a fost mica mirarea cand am vrut sa schimbam intre doua statii si am mers cu scarile rulante orizontal vreun kilometru, zic eu.



Mie, dar mai ales lui mami, imi place metroul parizian. Practic poti sa ajungi cu metroul in orice colt al Parisului , iar statiile sunt foarte dese, la patru-cinci sute de metri departare.



Am vrut sa mergem la Atelierul lui Brancusi, dar deja era inchis. Poate il lasam pentru maine.



In schimb, la centrul George Pompidou era o coada in strada de peste jumate de kiometru si initial nu am inteles de ce, dupa care mi-a spus tati ca era intrarea libera cu ocazia implinirii a 40 de ani de la deschidere si lumea s-a imbulzit, cat e ea de occidentala. Il lasam si pe asta tot pe maine.



Am ajuns in statia de metrou numita "Les Halles", de unde urma sa luam metroul spre Ile de France.



Si, dupa 2 statii de mers cu metroul, am ajuns sa trecem podu si sa admiram un turn vechi, cu nume de scoici: Saint-Jacques. Deja ma gandesc la mancare...



Am trecut si pe langa impresionatul palat de justitie si nu stiam exact unde mergem, pana cand nu mi-a spus tati dupa 5 minute ca am ajuns.



In sfarsit, am ajuns la celebra Catedrala Notre Dame, dar nu am avut puterea necesara sa intram inauntru sa vizitam, nu mai vorbim sa urcam in turnuri sa vedem unde isi ducea traiul cocosatul de la Notre Dame.



Sunt un pic obosita, poate si de la raceala, nu ?

Maia in Paris ~> Love

La etajul 1 al turnului, la coborare ne-am invartit un pic pentru ca nu mai nimeream scarile. Au si ele rostul lor, unele sunt de urcat, altele de coborat. Si, din pura intamplare sau noroc, am gasit un loc special, unde mami m-a pupat.



Apoi l-am pupat si eu pe tati...



Si am plecat mai departe pe scari... La coborare a fost mult mai usor si mai rapid, bineinteles.



Stau sub turn si vad in zare
Inca un turn si mai mare.



In drum spre metrou, iar am trecut podul peste Sena.



Mi-am luat turnul Eiffel in cap si m-am indragostit de acest oras, chiar daca inca nu mi-a trecut raceala de tot.



Unde mergem mai departe ?

Parisul de sus

Iata si cateva poze superbe cu Parisul vazut de la inaltime, de la etajul 3 aflat la 276 m deasupra solului. Mai intai avem Palatul si gradinile Trocadero, padurea Boulogne si parcul de aclimatizare.



Tot invartindu-ma pe culoar nu am putut sa nu observ ca pe directia est, Bucurestiul este la 1879 km departare, destul de mult...



Apoi mi-am indreptat privirea catre zona Arcului de Triumf si a Palatului Tokio din apropierea Senei.



Si muzeul armatei cu mormantul lui Napoleon, din cartielul "Les Invalides" se vede foarte bine, de aici, de sus.



Am revenit la steagul Romaniei sa fac si eu o poza cu el, sa arat ca sunt romanca si ma mandresc cu acest lucru.



Privind spre sud se poate vedea fluviul Sena cum isi face loc elegant prin inima orasului, dar si cladirea rotunda a Radio France.


Nu puteam sa plecam de aici fara sa avem o poza toti trei. Am rugat pe cineva sa ne faca o poza si iata-ne in fata voastra.



Turnul Montparnasse se inalta singuratic din centrul vechi al orasului ca un spin mare si negru.



Iata-l si pe "patronul" si contractorul acestui superb monument de arhitectura al secolului 18 (construit in anul 1889), si anume Gustave Eiffel.



O ultima poza de sus cu micul si marele palat, roata panoramica din Place de la Concorde, Luvru si muzeul Orsay, de o parte si de alta a Senei.



Sper ca v-am incantat cu aceste poze superbe si fiti siguri ca revin si cu altele si mai frumoase.

Pas cu pas

Dupa cum zicea si Iohannis, am luat-o pas cu pas spre etajul doi al turnului, pe scari.



Drumul este destul de obositor, dar incepe sa se vada panorama parcului Trocadero, de unde am venit spre turn.



Uite-acolo-n departare
Bazilica ce mai mare
Noi acolo ne-am cazat
In Parisul minunat.



La etajul 1 era amenajat si un patinoar, dar nu sunt in cea mai buna conditie fizica.



Deja am obosit... Hai sa facem o poza ca sa ma mai odihnesc un pic !





In sfarsit, am ajuns si la etajul doi, dupa o lupta cu vreo 650 de scari.



Mai e mult pana in sus de tot.




















De aici, luam liftul pana in varf.... ce bine !



Iata si o macheta a varfului... Aici e destul de frig si de aia tin mainile in buzunare.




Eu si cu mami, la etajul 3, cu spatele la turnul Montparnasse.



De la primul etaj, daca privesti cumva in jos, poti observa un model superinteresant desenat pe asfalt.

Carusel spre Tour Eiffel

Prima oprire pe ziua de azi este la simbolul Parisului: turnul Eiffel.



Am ajuns cu metroul la palatul Trocadero, cu gradinile si terasele sale.



De aici se fac cele mai frumoase poze cu turnul.



Nu am ajuns sa trecem podul peste Sena, ca ma si vazut un carusel si repede m-am urcat in avion.



Este un carusel mai special, are chiar si etaj, ceva cu totul nou pentru mine.





Am pilotat vreo 3 minute si deja ma simt mai bine... Cred ca mi-a trecut si raceala...



Tati, ce facem, nu urcam si noi pana acolo sus ?



Sa vedem daca exista lift sau trebuie sa urcam pe scari.

Mic dejun frantuzesc

M-am trezit mai fresh si gata de actiune. Mai intai sa mergem sa mancam ceva pentru micul dejun. Am zis sa incercam ceva traditional francez, si ce poate fi mai bun decat un croissant, biscuiti, cafea si pain-au-chocolat.



Incepe sa-mi placa la Paris.



Gata cu mancarea, sa inceapa vizitarea !

Prima seara in Paris

In prima seara, in lipsa de idei, am fost la restaurant si am mancat clasicul hamburger cu cartofi prajiti si salata. Atat pot sa spun: portiile sunt mari, iar mancarea gustoasa.



Inainte de culcare, am urcat cu funicularul pana la Bazilica Sacre-Coeur.



Arata imprensionant si in interior nu numai din exterior...



De aici, de pe dealul Montmarte se poate admira Parisul noaptea luminat, cu al sau Tour Eiffel.



Sa mergem la somnic, poate maine sunt mai in forma.

Muzeul de stiinte si industrie

Am intrat in acest muzeu, chiar daca nu ma simt foarte bine, dar este prea devreme sa mergem la cazare, afara este destul de frig, asa ca asta mi se pare cea mai buna varianta.



Aveau jocuri 3D interactive precum cel din spatele meu, care presupunea sa aprinzi 4 becuri de aceeasi culoare pe verticala, orizontala sau diagonala si m-am jucat cu tati un pic.



Aici am vazut cum functioneaza magnetii, iar pe ecranul din spate se afisau miscarile mele.



Apoi am intrat in sectiunea de sunete si lumini, unde am vazut un pian la care puteai sa canti cu picioarele.

Muzica cu picioarele

Am intrat si in sectiunea speciala dedicata copiilor intre 5 si 12 ani.



Cel mai mult mi-a placut toba care-ti aprinde inima.



Mi-a placut destul de mult aici, desi nu am fost in forma. Sper ca maine sa-mi revin si sa ma pot bucura mai mult de acest oras minunat.