sâmbătă, 12 august 2017

Arborele vietii

Dupa ce am parasit galeria masinilor, am urcat pe scari spre arborele vietii.



Aici te puteai plimba in voie printre crengile acestui arbore magnific.



De aici de sus, am vazut un carusel colorat. Ne dam si noi ?



Arborele era construit tot din masinarii, iar scopul proiectului este sa recreeze o lume cu plante si animale, toate recreate din masini.



Crengile copacilor ieseau direct din cladire.



Super interesanta idee !

Machines of the Isle of Nantes

Dupa vreo 2 ore am ajuns in Nantes, unde parcarile au forme tare ciudate si rondurile sunt la tot pasul.



Aici am vizitat Les Machines de Nantes, un muzeu de stiinte si tehnica.



Dupa ce am vazut un imens paianjen-masina,...



Am fost sa vad si un rac "viu".



Apoi am intrat in lumea insectelor....



Iata o furnica "automatizata" perfect functionala.



Si un mic avion, de pe vremuri.



Stand langa furnica, mi s-a facut un pic frica...



M-as fi dat si eu cu omiduta, dar trebuia sa astept ceva timp si am zis ca nu merita efortul.



In schimb, plimbarea cu aceasta pasare-dinozaur era doar pentru demonstratie si se alegeau doar doi oameni din public.



Nu am avut noroc si m-am multumit sa vaz cum se construiesc aceste masinarii magnifice.



Afis de promovare a muzeului.



Ar trebui sa vedem si elefantul, nu ?

Mancare si plecare

Dupa atata vizitat am facut o binemeritata pauza de "realimentare" cu ceva bun si traditional din partea locului.



Ai mei si-au luat clatite sarate cu ou si somon...



Iar eu am mers la sigur cu paste.



Panorama de la iesirea din restaurant era superba.



Am ajuns din nou pe ziduri si am vazut ca apa o luase la vale aproape de tot. A ramas numai namol in urma ei.



Daca doriti sa incercati cateva retele de mancare locala sau sa admirati stanca imensa din mare in diferite ipostaze, sunteti invitati sa vedeti urmatoarea poza.



Cu cat ne departam mai mult de insula, cu atat mi se pare mai interesanta.



Autobuzul ecologic cu doua capete ne duce spre parcare.



La revedere, Mont Saint Michel !



Pacat ca vremea nu a tinut cu noi sa mergem pe jos toata bucata asta de pod.



Suntem pe limba de pamant ce uneste continentul de "munte".



Am ajuns pe "tarm", dar "triunghiul magic" tot ne face cu ochiul.



Inainte de plecare am vizitat centrul de expozitii, unde am vazut si macheta zonei.



Din parcare, triunghiul este isoscel.



Unde mergem, tati ? Ceva mai frumos nu cred ca mai avem de vazut, cel putin azi !

Chapelle Notre-Dame-sous-Terre

Panorama golfului Saint Malo



Suntem chiar la varsarea raului Couesnon in ocean, iar ambarcatiunile sunt la tot pasul.



Aceasta extensie a catedralei a fost construita la sfarsitul sec XVIII, dar din pacate doar o bucata a ramas in picioare in urma unui mare cutremur.



Diferite reprezentari ale diavolului pe locul unde s-a surpat parte din catedrala.



Aceasta a fost construita in mai multe etape succesive, una peste cealalta, ca un puzzle pe inaltime.



Mont Saint Michel se afla in patimoniul UNESCO din 1979



In curtea interioara este reprezentat simbolic o creatura mitica cu cap de dragon, corp de sarpe si coada cu pene, care bantuia in trecut prin aceste locuri.



Gradinile exterioare sunt precum niste terase. Privelistea este superba de oriunde ai privi.



Camera de studiu si liniste are multe ferestre pentru a beneficia cat mai mult de lumina zilei.



Legenda Muntelui spune că într-o noapte de octombrie a anului 708, episcopul Aubert de la Avranches dormea un somn frământat de vise. Ca și în nopțile trecute, Sfântul Arhanghel Mihail i-a apărut în vis, poruncindu-i să îi construiască un sanctuar, pe vechiul munte Tombe, în mijlocul golfului. Și, pentru ca episcopul să nu mai uite, cum o mai făcuse, Arhanghelul și-a pus degetul de lumină pe capul episcopului Aubert, marcându-l pentru totdeauna.



Aici se poate vedea cel mai bine constructia etapizata a cladirii...



Stilurile arhitectonice sunt diferite de la o camera la alta, iar toate corpurile sunt conectate intre ele prin culoare mari de trecere.



Globul cunoasterii...



Zidurile impunataore aproape ca te striveau prin grandoarea lor.



Nu ai nici o sansa sa ajungi acolo sus. Nu e de mirare ca acesta a fost singurul loc din Franta ce nu a putut fi cucerit de englezi in timpul "Razboiului de 100 de ani".



Impunator, nu-i asa ?

Evolutie in timp

La ora 11 fara un sfert, tot golful era plin de apa...



Aceeasi imagine, dupa o jumatate de ora. Apa s-a restras si insula a devenit peninsula.


Secolul X - abatie pre-romana


Secolul XI - XII - abatia romana


Secolul XVII - XVIII - ziduri de aparare


Secolul XX - dezvoltare si pod