Lacul Vouliagmeni

Dupa vreo jumatate de ora de mers cu masina am ajuns intr-o locatie cu totul speciala.



Este vorba de lacul Vouliagmeni, iar eu nu am asteptat prea mult si am intrat in apa.



Mi-am pus casca si am intrat cu toate ca la intrare sunt o gramada de pestisori care iti fac un masaj la picioare.



Apa este dulce si nu este deloc adanca, iar temperatura este constanta in jur de 22 de grade pe tot timpul anului.



Peretele vulcanic a fost baza unei pesteri care s-a prabusit si a format acest superb lac natural.



Tati a facut o poza panoramica a plajei, lacului si a pontonului care se strecoara pe marginea lui.



O luam la pas pe ponton si admiram privelistea.



Sus e parcarea masinilor, iar jos o pestera intunecata.



Am mers pana la capatul pontonului si ne-am apropiat mai mult de pestera.



La intoarcere am vazut chipul unui om sapat in stanca. Voi il vedeti ?



De aici mi se pare si mai evident. Peretele calcaros este impunator.



Revenim la plaja cu nisip si sezlonguri special amenajata.



Mai intram inca o data in apa, iar pestisorii abia asteapta sa ne mangaie picioarele.



Dupa doua ore de balaceala am lasat in urma lacul minunat.



Este cel mai frumos peisaj, vorba lui nanu, nu-i asa ?

Agora Ateniana

Am lasat-o pe mami sa stea la umbra, iar eu si cu tati ne-am catarat pe pietrele din apropierea iesirii, pe un deal numit Areopagus.



De aici putem admira mai in profunzime Agora Ateniana si Templul lui Hefaistos.



Dealul Lycabettus este cel mai inalt punct al orasului si de acolo vegheaza zi si noapte ca toate lucrurile sa se desfasoare normal.



Mi-am facut si eu o poza cu stanca Acropole, iar de aici se vad mult mai bine si mai clar imensul piedestal al monumentului Agrippa, dar si micutul dar elegantul Templu al Atenei Nike.



Aruncam o privire si catre dealul Pnyx pe care l-am vizita, dar canicula de afara ne spune sa o lasam pe altadata.



Ne intoarcem spre mami si gasim un loc ideal de facut o poza cu faimoasa "stanca".



Urmam drumul pe la umbra ci coboram pana la Turnul Vanturilor si Agora Romana, piata publica din epoca Imperiului Roman.



Aici se pot vizita ruinele civilizatiei romane care a ocupat pentru un timp aceste locuri.



Este vremea mesei, iar noi mergem pe la umbra in cautarea unui restaurant cu specific grecesc.



Se spune ca Turnul Vanturilor, vechi de peste 2000 de ani, este prima statie meteorologica din lume, fiind folosit de comerciantii din Antichitate pentru a prezice starea vremii.



Am gasit intr-un final un restaurant unde ne-am hotarat sa mancam, majoritatea fiind inca inchise.



Este o taverna care are mesele asezate afara pe trepte, iar noi am gasit o masa la umbra.



Mami si-a luat calamari umpluti, iar eu soulvaki cu cartofi prajiti.



Iar tati a incercat un fel de tocanita cu carne de porc si cartofi.



Taverna Psarras se afla chiar in apropierea unei mici biserici ortodoxe pe care am vizitat-o cat timp am asteptat sa vina mancarea.



Parasim strada pietonala si suntem gata de drum.



Din cand in cand mai vedem zidurile, dar si o biserica superba cu o arhitectura deosebita. Este vorba de Biserica Sfantului Nicolae Rangavas.



Am lasat Atena in urma pentru ca deja este foarte cald si ne-am hotarat sa mergem undeva sa facem o bie racoritoare.

Acropole (2)

Am reusit sa gasim un loc pentru un selfie cu muntele Lycabettus.



Apoi ne-am mutat spre Parthenon, locul unde se spune ca s-a nascut democratia.



Avand in vedere vechimea de peste 2500 de ani, dar si faptul ca ne aflam intr-o zona cu activitate seisimica destul de importanta, acest templu atenian se tine destul de bine.



Pe traseul de intoarcere mai vedem si vechiul templu al zeitei Athena.



Mai avem ceva de mers pana la poarta de intrare in cetate, numita Propilee, aflata in departare.



Revenim la Templui Athenei pentru o poza de colectie.



Suntem gata sa iesim, dar nu inainte sa ne aducem aminte ca am fost aici la poarta deschisa a democratiei.



Avem ceva de coborat pana iesim din cetate, dar eu zic sa nu ne grabim. Chiar in fata noastra se afla la fel de verde, dealul Pnyx, loc de intalnire a primelor adunari democrate ateniene.



Privind catre dreapta vedem locul adunarii populare in antichitate: Agora Ateniana. Aceasta se afla chiar in apropierea Templului lui Hefaistos, un fel de Parthenon de dimensiuni reduse.



Nu plecam de pe scari fara sa facem o poza turnului impresionant din stanga, Monumentul lui Agrippa, un piedestal inalt care sustinea in trecut o statuie de bronz cu un car antic pe doua roti tras de 4 cai inhamati unul langa altul, o cvadrigă similara cu cea de pe Poarta Brandenburg din Berlin.



Soarele binecuvanteaza Templul Atenei Nike.



Ne luam ramas bun de la Acropole si ramanem cu amintirile frumoase din aceste locuri pline de insemnatate.

Acropole (1)

Aglomeratia de pe aceste scari ne confirma faptul ca am ajuns la intrarea in partea cea mai interesanta a vestigiilor antice.



Iata si ceva foarte cunoscut, simbolul capitalei Greciei, templul numit Parthenon, mngaiat de razele soarelui de dimineata.



Aici, sus pe deal, vantul bate destul de tare, ceea ce este bine ca nu mai pare asa de cald. In spatele nostru se afla poarta de intrare in cetate, Propilee., cu cele 6 coloane impozante.



Gasim in sfarsit un moment destul de bun sa facem toti trei un selfie cu Parthenonul.



Mergem la pas pe langa zidurile vechii cetati, iar eu gasesc locul perfect sa fac o poza si cu amfiteatrul lui Herodes Atticus, dar si cu dealul Filopappou, o oaza de verdeata aflat in mijlocul orasului.



Acum putem admira si de sus Noul Muzeu al Acropolei, dar si Teatrul lui Dionysos.



Foarte greu am prins un moment in care sa fim cat mai putini oameni intr-o poza cu Parthenonul privit din alt unghi.



Acum nici macar nu ne-am mai stresat pentru ca turistii sunt peste tot...



Am ajuns si la terasa panoramica, unde aglomeratia este la ea acasa.



Inainte sa intram in multimea de oameni, mai aruncam o privire spre oras si identificam obiectivele vazute ieri: Stadionul Panathenaic al primei olimpiade moderne de vara, dar si Arcul lui Hadrian si ce a mai ramas din Olympieion, templu finalizat de acelasi Hadrian.



Ca sa terminam cu ce am vazut ieri, facem o poza panoramica care scoate in evidenta varful plin de verdeata a "muntelui" Lycabettus.



Ne facem putin curaj si, cand se mai elibereaza un pic, mergem spre punctul de belvedere.