Partea dificila a traseului

Cred ca partea grea de abia acum incepe...



Stadionul este deja departe...



Si eu la fel... fata de mami si tati.



Picturi si statui gasesti la tot pasul...



Mai luam o curba si gata...



Hai ca nu mai e mult pana in varf si ajungem...



De aici de sus panorama orasului este impresionanta... a mertitat efortul de pana acum.



Si iata ca se vede si mausoleul...



Am ajuns deja la arcul 606, sa vedem cate sunt toate...



Pare ca mai avem ceva de tras, dar nu trebuie sa ne lasam acum pe final...



Inca doi trei pasi si ajungem, nu-i asa mami ?

La pas, spre "tunel"

Azi am plecat la pas spre mausoleu... ghinionul nostru este ca afara ploua.



Asta seamana cu columna lui Traian, dar nu este...



Chiar daca afara ploua, am gasit de cuviinta sa dau de mancare porumbeilor infometati.



Pe drum am gasit si acest palat dragut numit "Villa Benni".



Dupa o jumatate de ora de mers am vazut podul-tunel ce traverseaza strada...



Putem sa mergem pe la adapost chiar si la stadionul de fotbal "Renato Dal'Arra".



Si iata-ne pe pod... eu si mami...



Sper ca nu mai este mult pana la destinatie...



Lasam orasul in urma... am mers cam mult...

Elsa si Olaf sau parmesan si prosciutto crudo ?

Noaptea se aprind luminile si vitrinele magazinelor.



Cel mai mult mi-a placut aceasta piesa de cristal cu Elsa si Olaf.



Piata Maggiore arata superb si seara...



In sfarsit mancare... hai sa stam aici sa mancam niste carnita...!



Dorinta indeplinita, mami si-a luat o salata cu prosciutto crudo...



Iar eu si cu tati ne-am luat acest mic platou cu carneturi si branzeturi... Va recomandam restaurantul Tamburini.



Dupa o masa copioasa ar merge o plimbare cu masina, dar nu cred ca incapem toti trei in acest micut taxi.



O luam la picior spre cazare, maine ne asteapta cu adevarat o mare provocare.



Trecem si pe langa biserica Sf. Bartolomeu.



E chiar langa cele doua turnuri, care sunt la fel de spectaculoase si seara.



Cand am ajuns la "Chiesa de San Martino", stiam ca suntem pe drumul cel bun si nu mai e mult pana "acasa"...



Si intradevar am avut dreptate. Dupa 10 minute eram la hotel.

Spre poarta Saragozza

Dupa un somnic odihnitor am plecat iar la plimbare...



E si un rau care trece prin mijlocul orasului... foarte dragut.



Am ajuns si la "Porta Lame", o poarta a vechiului oras medieval.



Dupa inca cateva sute de metri o noua poarta impresionanta ne apare in cale.



Este poarta "San Felice". Cred ca am vazut-o si cand am venit de la aeroport...



Si iata punctul de plecare pentru excursia de maine...



Este vorba de Arcul Bonaccorsi,,,un drum "acoperit" ce ne conduce catre un mausoleu.



Vis-a-vis de acest arc se afla poarta "Saragozza".



Este cea mai impresionanta poarta din cele vazute pana acum...



Si bineinteles ca am gasit si un preot catolic...



Drumul nostru continua spre centru pe sub sirul lung de coloane si arcade...



Deja mi se face foame de la atata vizitat. Cand ne oprim sa mancam ceva bun ?

In drum spre masa

Asta este drumul spre masa, ca deja mi-e foame ?



Ne indepartam de turnuri cu regretul ca nu am urcat pana in varf. Poate maine daca este vremea la fel de buna ca si azi.



Am ajuns iar in Piazza Maggiore, cu palatul Re Enzo.



Si aici sunt ceva porumbei, langa bibioteca Salaborsa.



Ne continuam drumul pe langa biblioteca si dam peste aceasta sculptura minunata.



Dupa un drum lung de vreo 20 de minute si o asteptare de alte 10 iata ca a venit si pizza.



Pentru tati, ca eu am vrut paste traditionale italiene.



Iar mami a ales o friptura de purcelus cu sos de lamaie.



Dupa o masa copioasa, o odihna sanatoasa. Sa mergem deci la un somn de frumusete.