Am ajuns in Bellagio si am parcat chiar langa gradina botanica si parcul aflat in apropierea falezei.
Peisajul iti taie rasuflarea chiar si la coborare...
Iata o poza panoramica, cu muntele si lacul intr-o imbinare perfecta.
Am pornit spre orasul vechi, iar pe drum am admirat mai multe magazine cu obiecte artizanale realizate manual din scoici si pietricele din lac.
Stradutele sunt si mai inguste, si ma pitoresti. Desi este un satuc, te poti rataci in voie si cu usurinta.
Magazinele cu suveniruri sunt la tot pasul si iti fac cu ochiul prin colorit si varietate.
Ai ceva de urcat pana la restaurantele cu vedere la lac, dar merita tot efortul.
Am ajuns si la intrare in domeniul Vilei Serbelloni Rockefeller.
Dar "strugurii sunt acri" si am cotit-o inapoi spre masina prin Parco Martiri della Liberta.
Ce facem mai departe ?
vineri, 5 octombrie 2018
Lacul Como
Indrum spre Bellagio ne-am oprit de cateva ori pentru a admira privelistea incantatoare, precum panorama orasului Como...
Dar si a lacului de un albastru azur ce isi croieste drum printre munti.
Aici am oprit pentru ca o cascada micuta se grabea zgomotos spre lac.
Venea de departe din munti, trecea printre case si pe sub podul rutier...
Si ajungea in final in lac, pentru o liniste deplina la umbra unui mic pod de caramida.
Mai voiam sa mai oprim, dar mami a adormit, asa ca, de aici, am plecat intins spre Bellagio.
Dar si a lacului de un albastru azur ce isi croieste drum printre munti.
Aici am oprit pentru ca o cascada micuta se grabea zgomotos spre lac.
Venea de departe din munti, trecea printre case si pe sub podul rutier...
Si ajungea in final in lac, pentru o liniste deplina la umbra unui mic pod de caramida.
Mai voiam sa mai oprim, dar mami a adormit, asa ca, de aici, am plecat intins spre Bellagio.
Pe faleza insorita
In sfarsit, am ajuns pe malul lacului si mi-am facut o poza pe ponton.
Apoi am mers un pic pe faleza, admirand funicularul din departare. Pacat ca nu functiona, deoarece era in perioada de mentenanta si reparatii.
Si totusi, ne-am hotarat sa mergem mai departe pe faleza si sa vedem lacul si din alta perspectiva.
Am trecut pe langa gara...
Si am admirat autostrada ce isi croieste drumul printre dealuri.
Imi vine sa fac o baita, chiar aici, unde se vede foarte bine portul, lacul, orasul si dealurile pline de verdeata.
Cu ochii in soare, ne-am facut un selfie toti trei cu unul dintre bratele lacului Como.
La intoarcere am mai trecut inca o data pe langa Domul din Como, o biserica veche si impresionanta.
Dar si pe langa magazinele ce vindeau produse din faimoasa matase de Como.
Am ajuns si la iesirea din orasul vechi, marcata de un turn destul de mare, numit Turnul Portii Victoriei (1192/), cu cinci ordine de arcuri suprapuse.
Mai avem putin si ajungem la parcare... De aici, cred ca mergem pe malul lacului spre Bellagio.
Apoi am mers un pic pe faleza, admirand funicularul din departare. Pacat ca nu functiona, deoarece era in perioada de mentenanta si reparatii.
Si totusi, ne-am hotarat sa mergem mai departe pe faleza si sa vedem lacul si din alta perspectiva.
Am trecut pe langa gara...
Si am admirat autostrada ce isi croieste drumul printre dealuri.
Imi vine sa fac o baita, chiar aici, unde se vede foarte bine portul, lacul, orasul si dealurile pline de verdeata.
Cu ochii in soare, ne-am facut un selfie toti trei cu unul dintre bratele lacului Como.
La intoarcere am mai trecut inca o data pe langa Domul din Como, o biserica veche si impresionanta.
Dar si pe langa magazinele ce vindeau produse din faimoasa matase de Como.
Am ajuns si la iesirea din orasul vechi, marcata de un turn destul de mare, numit Turnul Portii Victoriei (1192/), cu cinci ordine de arcuri suprapuse.
Mai avem putin si ajungem la parcare... De aici, cred ca mergem pe malul lacului spre Bellagio.
Dimineata in Como
Azi am plecat spre lacul Como si chiar la intrare in oras am fost intampinati de aceasta sculptura interesanta cu bile si cercuri.
Dupa ce am cautat loc de parcare vreo jumatate de ora, am luat-o la pas printre stradutele vechi ale orasului Como, aflat pe malul lacului cu acelasi nume.
Am ajuns intr-o piata ceva mai mare aflata langa "Chiesa di san Fedele".
Ne-am continuat drumul spre lac, printre stradutele inguste, cautand soarele bland.
Unele dintre ele sunt asa de inguste ca soarele nici macar nu ajunge sa te incalzeasca un pic.
Si am ajuns in piata centrala, cu superba Catedrala din Como.
Aici sunt o gramada de terase insorite si restaurante cu specific italian.
Mai avem mult pana la lac ?
Dupa ce am cautat loc de parcare vreo jumatate de ora, am luat-o la pas printre stradutele vechi ale orasului Como, aflat pe malul lacului cu acelasi nume.
Am ajuns intr-o piata ceva mai mare aflata langa "Chiesa di san Fedele".
Ne-am continuat drumul spre lac, printre stradutele inguste, cautand soarele bland.
Unele dintre ele sunt asa de inguste ca soarele nici macar nu ajunge sa te incalzeasca un pic.
Si am ajuns in piata centrala, cu superba Catedrala din Como.
Aici sunt o gramada de terase insorite si restaurante cu specific italian.
Mai avem mult pana la lac ?
joi, 4 octombrie 2018
Monza Eni Circuit
Dupa ce am luat masina, am ajuns la circuitul de Formula 1 de la Monza.
Iata traseul, iar noi suntem chiar la intrare.
Prin dreapta noastra, in timpul cursei, masinile de F1 trec cu peste 300 km pe ora.
Iar acesta este unul dintre podurile peste circuit ce permite spectatorilor sa se plimbe de la o zona la alta, dar nu cred ca si in timpul cursei.
Am intrat in zona padocurilor, unde cativa mecanici pregatesc o cursa ce are loc in weekend.
Iata si un Porsche din parcare...
Interesant este ca exista si un "pasaj" pe sub circuit, ce ne permite sa trecem pe partea cealalta.
Aici se afla o placheta comemorativa in cinstea celor 5 titluri mondiale castigate de pilotul argentinian Juan Manuel Fangio in anii 1951, 1954, 1955, 1956 si 1957.
Exista si o sculptura ce il reprezinta pe marele pilot, iar eu nu am ratat sansa de a ma urca in masina.
Lasam tribuna oficiala in urma si mergem spre oras sa cautam un loc unde sa mancam ceva bun.
Maine e o noua zi si trebuie sa fim gata pentru noi aventuri.
Iata traseul, iar noi suntem chiar la intrare.
Prin dreapta noastra, in timpul cursei, masinile de F1 trec cu peste 300 km pe ora.
Iar acesta este unul dintre podurile peste circuit ce permite spectatorilor sa se plimbe de la o zona la alta, dar nu cred ca si in timpul cursei.
Am intrat in zona padocurilor, unde cativa mecanici pregatesc o cursa ce are loc in weekend.
Iata si un Porsche din parcare...
Interesant este ca exista si un "pasaj" pe sub circuit, ce ne permite sa trecem pe partea cealalta.
Aici se afla o placheta comemorativa in cinstea celor 5 titluri mondiale castigate de pilotul argentinian Juan Manuel Fangio in anii 1951, 1954, 1955, 1956 si 1957.
Exista si o sculptura ce il reprezinta pe marele pilot, iar eu nu am ratat sansa de a ma urca in masina.
Lasam tribuna oficiala in urma si mergem spre oras sa cautam un loc unde sa mancam ceva bun.
Maine e o noua zi si trebuie sa fim gata pentru noi aventuri.
Etichete:
Excursii,
Experiente,
Italia,
Obiective,
Poze
Parcul Sempione
Nu am iesit bine din acvariu ca am si gasit o banca tocmai buna de folosit pentru putina odihna.
Intre timp tati a facut o poza cu Arco della Pace sau Arcul de Triumf .
Dar si in partea cealalta a lacului, cu castelul Sforza.
Mergand inapoi spre castel, am gasit si alte broscute testoase ce se lafaiau in voie sub razele caldute ale soarelui.
Tot pe drum, mi-am gasit ceva de joaca, prin acest traseu cu stalpisori de lemn.
Si, iata-ne inapoi la intrarea in castelul Sforza.
De data asta am vazut si curtea interioara aflata pe partea dreapta.
Dar si santul de aparare, odata plin cu apa, dar care gazduia acum gramajoare de ghiulele.
Lasam in urma castelul si ne pregatim sa mergem la metrou.
Intre timp tati a facut o poza cu Arco della Pace sau Arcul de Triumf .
Dar si in partea cealalta a lacului, cu castelul Sforza.
Mergand inapoi spre castel, am gasit si alte broscute testoase ce se lafaiau in voie sub razele caldute ale soarelui.
Tot pe drum, mi-am gasit ceva de joaca, prin acest traseu cu stalpisori de lemn.
Si, iata-ne inapoi la intrarea in castelul Sforza.
De data asta am vazut si curtea interioara aflata pe partea dreapta.
Dar si santul de aparare, odata plin cu apa, dar care gazduia acum gramajoare de ghiulele.
Lasam in urma castelul si ne pregatim sa mergem la metrou.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)