In drum spre gara

In drumul nostru catre gara mai intalnim un podet interesant, ceva mai nou, dar rabatabil.



Dupa cateva minute de mers, vedem in departare podul Guglie, ornat cu gargiu, de unde si denumirea. Explicatie de pe wiki: garguiele sunt ornamente, adeseori în formă de cap de animal fantastic, situate la capătul unui jgheab sau burlan, pentru scurgerea apei de ploaie de pe acoperiș. Animalele sunt reprezentate în general cu aripi, ciocuri și gheare puternice.



Si, dupa un drum lung si obositor, la pas printre stradutele, canale si poduri, ajungem la gara.



M-am urcat pe pod si am facut inca o poza cu "Canale Grande", ceva mai linistit cu sosirea serii.



Cat timp asteptam sa plece trenul mai am timp pentru cateva poze: una este cu biserica San Simeone Piccolo, aflata chiar vis-a-vis de gara Santa Lucia.



Tot in apropierea garii este si o statuie a Fecioarei Maria.



Eu si cu mami suntem gata de plecare, dar sper ca maine revenim pentru o noua tura prin oras.



Mi-e pofta de inghetata.... !!!



Imi las poftele pe mai tarziu si mergem spre tren ca sa ajungem mai repede la Treviso.

Poduri speciale

Suntem in cautare de poduri mai speciale, dar pe drum m-am jucat cu porumbeii.



Am gasit un pod cu adevarat ciudat, fara parapeti de protectie. Eu si cu mami am avut curaj sa urcam pe el, pentru ca apa era destul de mica, eu stiu sa inot, deci nu e o problema.



Nu stiu cum sa-l gasesc a doua oara. Cert este ca dupa vreo 2 minute de mers, am trecut podul Chiodo si am facut o poza cu muzeul de arta Magister Canova, aflat in cladirea scolii Misericordia.



Nu am ratat sansa sa imi fac o poza pe scarile ce intra in apa.



Suntem in plimbare prin partea de nord a orasului si cartierul evreiesc.



Si ajungem undeva spre capat, unde vedem iesirea spre laguna...



Suntem pe podul Moro, care permite intrarea in castelul cu acelasi nume.



In aceasta zona, toate podurile au cam acelasi design: sunt foarte robuste si facute din lemn.



Plecam din zona si ajungem la un alt pod interesant numit: Ponte dei Tre Archi.



Inspre nord, la cateva sute de metri, canalul iese imediat in laguna. De pe pod poti vedea chiar si continentul, ceva mai in departare.



In partea cealalta, cum privim de pe pod, canalul isi face loc printre casele Venetiei autentice si ajunge unde altundeva decat in marele canal.



Aceasta plimbare ne-a facut sa descoperim mai usor viata localnicilor si locuri simple dar speciale din oras, altele decat cele turistice.

Podul Rialto

Am ajuns din nou la podul Rialto....



De data asta, pe jos, si nu am ratat sansa sa vad o poza de pe pod.



Traficul s-a mai linistit. Acum este vremea gondolelor sa-si faca de cap.



Podul are magazine si pe o parte si pe alta, iar iuresul este maxim.



Am trecut pe partea vestica si am facut si un selfie de familie.



Imediat ce am coborat de pe pod, am gasit expuse in vitrina mai multe fantani cu ciocolata.



Trecem pe langa "Chiesa Cattolica Parrocchiale dei Santi Apostoli", cu un turn destul de impunator.



Si ne continuam plimbarea pe o strada ceva mai larga numita "Strada Nova".

La pas sau cu gondola ?

Imediat cum am iesit din piata, am gasit unul dintre locurile de plecare ale gondolelor.



Aglomeratia si bataia pe ele este maxima, pentru doar 80 de euro pe ora de persoana.



Am luat-o la pas, de toti cei 240 de euro si am admirat cladirile si peisajul urban, gratis.



Mi-au placut stradutele inguste care pareau ca nu se mai sfarsesc...



Si, am ajuns si in piata Manin, un loc ceva mai larg, plin de soare.



Dupa care, ne-am mai ratacit un pic, prin necunoscuta Venetie...



Si, de ce ne era frica nu am scapat. Vine mareea, iar ei sunt deja pregatiti. Mie mi-e frica, asa ca merg pe sus, ca sa fiu sigura ca nu ma ud la incaltari.



Si, am ajuns in apropierea podului Rialto.



Aici, ne-am reintalnit cu gondolele pline de turisti, aliniate in sir indian.



Si asa am economisit peste 1000 de lei dintr-un foc. Poate, cand o sa fiu mai mare, un print o sa ma aduca aici si o sa facem o plimbare romantica cu gondola.

Arta si inghetata

Cu cat ne departam mai mult, cu atat privelistea este mai incantatoare.



Sunt un pic zen si m-am asezat printre porumbei.



Ne luam ramas bun de la cele mai impresionante obiective turistice ale Venetiei: Turnul Catedralei, Bazilica San Marco, Palatul Dogilor si Turnul cu Ceas.



O luam hai-hui, la pas, printre stradutele inguste si admiram tot ce ne iese in cale.



In aceasta zona se fac cele mai frumoase bibelouri de sticla.



Sunt de toate formele si marimile, pentru toate gusturile si pentru toare buzunarele.



Acestea sunt din sticla de Murano si ne aduce aminte de carnaval.



Nu poti sa ajungi in Italia si sa nu mananci inghetata (gelato).



Peste tot sunt numai magazine cu suveniruri din sticla de Murano.



In sfarsit, am gasit si eu ceva sa-mi cumpar: o pereche de cercei.

Spre iesire

In drum spre iesire, mai admiram peretii pictati cu dogii palatului.



Imbracati in hainele de gala.



Dar si un superb candelabru, nu foarte mare, dar deosebit de frumos.



Mai vedem cateva scuplturi in curs de restaurare.



Eu si cu mami am hotarat ca aici este locul perfect pentru o poza artistica.



Nu pot sa nu mai dau o tura cu privirea de jur imprejur.



Mai admiram inca o data scarile ce duc la intrarea principala in palat.



Suntem chiar in fata portii de iesire: Porta della Carta, care rezista aici din secolul XV.



Nu ne mai ramane nimic altceva de facut decat sa iesim spre piata San Marco.