Suntem in cautare de poduri mai speciale, dar pe drum m-am jucat cu porumbeii.
Am gasit un pod cu adevarat ciudat, fara parapeti de protectie. Eu si cu mami am avut curaj sa urcam pe el, pentru ca apa era destul de mica, eu stiu sa inot, deci nu e o problema.
Nu stiu cum sa-l gasesc a doua oara. Cert este ca dupa vreo 2 minute de mers, am trecut podul Chiodo si am facut o poza cu muzeul de arta Magister Canova, aflat in cladirea scolii Misericordia.
Nu am ratat sansa sa imi fac o poza pe scarile ce intra in apa.
Suntem in plimbare prin partea de nord a orasului si cartierul evreiesc.
Si ajungem undeva spre capat, unde vedem iesirea spre laguna...
Suntem pe podul Moro, care permite intrarea in castelul cu acelasi nume.
In aceasta zona, toate podurile au cam acelasi design: sunt foarte robuste si facute din lemn.
Plecam din zona si ajungem la un alt pod interesant numit: Ponte dei Tre Archi.
Inspre nord, la cateva sute de metri, canalul iese imediat in laguna. De pe pod poti vedea chiar si continentul, ceva mai in departare.
In partea cealalta, cum privim de pe pod, canalul isi face loc printre casele Venetiei autentice si ajunge unde altundeva decat in marele canal.
Aceasta plimbare ne-a facut sa descoperim mai usor viata localnicilor si locuri simple dar speciale din oras, altele decat cele turistice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu