Muzeul spionilor

Aproape de Potsdamer Platz am gasit deschis Muzeul spionajului german si am intrat dupa ce mi-am scanat biletul.



Dintre exponatele specifice, cel mai mult mi-a placut o replica a Cryptex, un mecanism complex de codificare folosit in filmul "Codul lui da Vinci".



Am coborat scarile ros-albastre presarate cu cuvinte specifice spionilor, culori care reprezinta lupta dintre bine si rau.



In perioada de glorie a spionajului, in timpul razboiului rece, se foloseau cartile de joc pentru transmiterea si stocarea diverselor informatii precum harti.



Tot aici, la subsol, am gasit si un joc de indemanare ce presupune trecerea prin reteaua de lasere pentru a ajunge la obiectiv.



M-am descurcat destul de bine pana la jumatate, dar apoi am atins unul dintre fascicule si jocul s-a terminat.



Am ajuns si la cel mai celebru film cu spioni - 007 si avem un panou cu toate filmele seriei.



Iata si actorii din rolul principal, al lui James Bond.



M-am costumat destul de bine. Sunt gata pentru job-ul de spion, nu-i asa ?

Seara in Alexanderplatz

De la memorialul zidului am plecat cu metroul spre centru si ne-am oprit in Alexanderplatz, centrul Berlinului de Est.



Aici se afla si Turnul de televiziune pe care sper sa-l vizitam si noi.



Iar ne-am intalnit cu ursul, simbolul Berlinului.



Si am luat-o la pas prin piata pe langa Biserica Sf. Maria aflata in dreapta spre Catedrala din Berlin din departare.



In dreapta se afla superba cladire de caramida rosie a primariei.



Ne departam de turnul de televiziune si il admiram in toata splendoarea sa.



Am plecat sa cautam ceva de mancare si am gasit un super restaurant cu specific german numit Schlögl's - Altberliner Gaststätte. Are un nume ceva mai ciudat, dar mancarea este excelenta.



Dupa ospat si putina caldurica, am luat-o din nou la pas catre catedrala, dar pe drum am tras cu ochiul la intrarea impresionanta catre AquaDom.



Am ajuns si la Berliner Dom, catedrala superba din Berlin, dar, din pacate, la ora asta tarzie era deja inchisa. Trebuie sa revenim in alta zi ca sa o vizitam.



Suntem pe insula muzeelor si am facut o poza panoramica in care se vad: turnul de televiziune, catedrala, dar si muzeul Altes.



Hai sa mergem spre cazare, ca aici numai avem nimic de vizitat. Toate sunt inchise la ora asta.

Bernauer Straße

Deja s-a facut seara si mergem mai departe pe langa zidul fantoma din care au ramas doar barele de fier de sustinere.



Nu am mers mult si am gasit sculptura Reconclierii care infatisaza o femeie care isi imbratiseaza sotul plecat la razboi si pe care l-a gasit in sfarsit dupa indelungate cautari.



In apropiere se afla si biserica evenghelica "Capela Reconcilierii", ridicata pe locul fostei biserici ce statea in calea construirii zidului. Locul fostei biserici este marcat pe sol.



Acum sunt in partea vestica si pot zburda in voie. Aici era si inainte libertate pentru toti.



Fantoma zidului inca ne bantuie, iar noi incercam sa mai aflam noi informatii de pe panourile special aplasate din cand in cand.



Lasam in urma zidul si intram la metrou. Recomand tuturor celor care vin in Berlin sa ajunga in aceasta zona si sa o exploreze in tihna.



Unde mergem mai departe ?

Berlin Wall Memorial

Am trecut strada si am intrat la caldurica intr-un muzeu gratuit despre zidul Berlinului cu o expozitie foarte interesanta de poze si aspecte ale vietii de zi cu zi a berlinezilor. Iata doi copii, probabil veri, despartiti de zidul ce urma sa apara incepand cu 13 august 1961.



Memorialul Zidului Berlinului ne prezinta harta orasului impartit in doua de marele zid.



Cam asa arata fasia despartitoare inainte de 1989.



Am facut o poza panoramica in care trecutul cenusiu si sumbru din centru este inconjurat in toate partile de prezentul verde si plin de viata.



O poza a expozitiei ne arata bucuria fara margini a berlinezilor catarati pe zid, in momentul caderii zidului din 9 noiembrie 1989.



Asa arata zona strazii Beranuer in 1990, zupa daramarea zidului.



Doi indragostiti se casatoresc in Berlinul de Est si fac o poza cu zidul.



Am vazut multe aspecte interesante din viata cotidiana a berlinezilor aflati de-o parte si de alta a zidului.

Zidul in memoria tuturor

De la locul de joaca am luat tramvaiul pana am ajuns in zona strazii Bernauer.



Eu si cu mami stam de-o parte si de alta a zidului, dar ne tinem de mana.



Iata o macheta care ne prezinta cum zidul despartea in doua capitala Germaniei.



Vedem pe un panou cum arata zona in 1989 dupa caderea zidului dintre Est si Vest.



Nici nu mai stiu in ce parte sunt... Cred ca in partea de est, adica cea sovietica.



Interesant este ca aici s-au pastrat mari bucati din zid, asta pentru a nu uita niciodata istoria.



Pe un panou sunt afisate chipurile tuturor oamenilor care au incercat sa treaca peste zid din est in vest, evident si care au sfarsit mai mult sau mai putin bine.



Suntem pe drumul de paza a frontierei, drum folosit de santinele pentru patrulare.



Aceasta bucata din zid ne arata diferenta dintre trecut si prezent. Aici a fost un vechi cimitir, dezafectat la construirea zidului.



Acest panou ne arata diferitele stadii ale zidului din aceasta zona.



Acum zona este verde si curata, dar in trecut aici era fasia de frontiera, sau "linia mortii" pentru cei care incercau sa scape catre Berlinul de Vest.



Zidul este destul de inalt, cred ca are mai mult de 3 metri. L-au masurat din ochi mami si tati cu ocazia unui selfie...



Sa mergem mai departe, daca se poate undeva inauntru, pentru ca a inceput sa ninga un pic.

Memorialul evreilor morti in Europa

In drum spre Potsdamer Platz am trecut pe langa un spatiu imens dedicat evreilor morti in Europa in timpul celui de-al doilea razboi mondial - The memorial to the murdered jews of Europe.



Sunt sute de pietre mai mici sau mai mari, pentru fiecare zi a razboiului, inaltimea fiidn propertionala cu numarul mortilor din acea zi. Eu m-am dus langa zilele cele mai devastatoare si abia ma vad printre pietrele inalte.



Mami, in schimb, se afla aproape de cateva zile ceva mai brande, cu mai putini evrei morti.



O luam la pas, dar nu putem sa remarcam aceasta masina Volkswagen Hippie - devenita foarte populara in anii 1960



Am luat metroul si am coborat la o statie de metrou aflata deasupra noastra. Aici, metroul este la suprafata, iar noi ne ferim de ploaie, mergand pe sub el.



Aici am avut de mers ceva pana sa ajungem la un loc de joaca pentru copii, numit MACHmit!- muzeul jocurilor pentru copii. Aici m-am distrat pret de cateva oresi m-am pierdut printr-un imens labirint de lemn.



La un moment dat erau cateva poduri ce faceau legatura intre zonele de joaca.



M-am urcat pe un calut si am inceput sa galopez fiind urmarita de soldati calare.



In fiecare zi trebuie sa am si eu parte de ceva distractiv dupa ce vizitam orasul, nu-i asa ?