Am intrat la metrou si nu mi-a fost mica mirarea cand am vrut sa schimbam intre doua statii si am mers cu scarile rulante orizontal vreun kilometru, zic eu.
Mie, dar mai ales lui mami, imi place metroul parizian. Practic poti sa ajungi cu metroul in orice colt al Parisului , iar statiile sunt foarte dese, la patru-cinci sute de metri departare.
Am vrut sa mergem la Atelierul lui Brancusi, dar deja era inchis. Poate il lasam pentru maine.
In schimb, la centrul George Pompidou era o coada in strada de peste jumate de kiometru si initial nu am inteles de ce, dupa care mi-a spus tati ca era intrarea libera cu ocazia implinirii a 40 de ani de la deschidere si lumea s-a imbulzit, cat e ea de occidentala. Il lasam si pe asta tot pe maine.
Am ajuns in statia de metrou numita "Les Halles", de unde urma sa luam metroul spre Ile de France.
Si, dupa 2 statii de mers cu metroul, am ajuns sa trecem podu si sa admiram un turn vechi, cu nume de scoici: Saint-Jacques. Deja ma gandesc la mancare...
Am trecut si pe langa impresionatul palat de justitie si nu stiam exact unde mergem, pana cand nu mi-a spus tati dupa 5 minute ca am ajuns.
In sfarsit, am ajuns la celebra Catedrala Notre Dame, dar nu am avut puterea necesara sa intram inauntru sa vizitam, nu mai vorbim sa urcam in turnuri sa vedem unde isi ducea traiul cocosatul de la Notre Dame.
Sunt un pic obosita, poate si de la raceala, nu ?
