duminică, 7 aprilie 2019

Disney Venetia

In drumul nostru gasim doi indragostiti in vitrina unui magazin.



Aici, am vazut o combinatie interesanta: gondolele, canalul si turnul din piata San Marco.



Si, am ajuns, in sfarsit, si la magazinul Disney.



L-am gasit cu greu, dar are o gramada de jucarii din care sa-mi aleg.



Mi-am luat si eu ceva mic, sa incapa in bagajul de mana: o mica printesa.



Apoi, am gasit un moment destul de bun sa fac o poza cu intrarea in magazin.



Ca sa stiu sa ajung data viitoare, mi-am luat reper podul Rialto, care se afla in apropiere.



Iarasi trepte, iar un pod, inca o poza cu canalul azuriu.



Magazinele sunt si pe o parte si pe alta.



Bine ca am iesit din aglomeratie si putem sa ne continuam drumul.



Am intrat in piata San Giacomo di Rialto unde se afla  biserica cu acelasi nume, care este gazda petnru Muzeul muzicii.



In drumul nostru spre gara am gasit si un magazin de suveniruri care vindea numai masti venetiene.

Muzica in piata Sfantului Stefan

Am ajuns intr-o zona linistita, curata, fara oameni pe strada, un fel de cartier rezidential.



Si, cand am iesit la lumina, am vazut ca suntem foarte aproape de portul de plecat in croaziera.



Am avut ceva de mers, dar dupa vreo 10 minute eram la Podul Academiei, unul dintre cele 4 poduri peste marele canal ce serpuieste prin centrul orasului.



Ne-am cocotat pe pod si ne-am uitat sa vedem daca zarim podul Rialto, dar nu am avut succes.



In schimb, in partea cealalta, am vazut bazilica Santa Maria della Salute, aflata vis-a-vis de piata San Marco.



Eu si cu mami, ne odihnim un pic pe pod si ne bucuram de peisaj.



Lasam in urma marele pod de lemn si ne continuam drumul.



Si, o luam la pas pana ajungem in piata Sfantului Stefan.


Muzica in piata


Dirijorul da tonul

Gata cu relaxarea, sa mergem mai departe !



Ajungem in Campo Sant'Anzolo si continuam sa cautam magazinul Disney.



Sper ca nu mai avem mult, pentru ca ma dor picioarele.

La pas printre canale

Podul Constitutiei


Podul celor 3 poduri


Este foarte aproape de autogara !


Cel mai confuzant pod din Venezia


Sa numaram impreuna podurile !


Uite inca 2 poduri !


Din partea astea se mai vad altele 4 !



Dupa ce am terminat de numarat toate podurile ce se vad daca te uiti de jur-imprejur de pe acest pod am porit mai departe la pas, fara o directie precisa.



Partea asta de oras este mult mai curata decat cea de nord, vizitata ieri dupa-amiaza.



Pe drum, ne-am intersectat cu alergatorii de ocazie care treceau podul.



Si am ajuns si in piata Santa Margherita, un loc destul de larg pentru acest oras...



Pe drum ne-am intersectat de mai multe ori cu oamenii crosului.



Este destul de greu sa te deplazezi prin oras, cand mergi in aceeasi directie cu ei.



Am incercat sa ii urmam, mai ales ca finalul cursei este in piata San Marco.



Dar la un moment dat, ne-am despartit ca sa putem merge in ritmul nostru.

Venetia reloaded

O noua zi, o noua provocare. Pornim de la hotel din nou spre mare.



Trecem podul peste santul de apa medieval ce seamana cu un canal.



In tren iute m-am urcat,
Si la loz am castigat.



Ne apropiem de orasul dintre ape si vedem din tren un imens vas de croaziera.



Am ajuns in gara si ce sa vezi: surpriza. Exact la cateva minute dupa ce am ajuns incepea un fel de alergare prin oras, in scop caritabil.



De data asta am zis sa vedem si partea de sud a orasului si am pornit la drum.



Trecem podul Constitutiei si privim in larg, peste intinderea de apa.



Pe partea cealalta, un elegant pod metalic te trimite catre Gradina Papadopoli.



Am mers destul de putin de la gara, dar deja incepe sa ma doara picioarele



Si, surpriza, am vazut si zona unde ajung autobuzele care fac legatura cu continentul.



De aici si aglomeratia asta destul de mare...

sâmbătă, 6 aprilie 2019

Noaptea in Treviso

Am luat-o la pas printre stradutele intunecate ale orasului.



Lumina se contopeste cu intunericul intr-un sperctacol fascinant



Nu a durat mult si am gasit un restaurant unde sa mancam ceva bun, iar adulti sa bea o bere.



Dupa ce am mancat pe saturate, am urmat susurul apelor ce strabat Treviso.



E un fel de Venetia, dar mult mai putin turistic, dar si cu mai putine canale.



Dar l-am gasit si pe "marele canal" din Treviso, apa pe care a fost nevoie sa o traversam in drumul nostru spre hotel.



Am ajuns la intrare si am vazut ca si ei se pregatesc pentru sarbatoarea de Pasti.

Trenul somnului

S-a facut seara si ne-am hotarat ca o sa mancam in Treviso.



Trenul porneste lasand in urma laguna si orasul dintre ape.



Trecem pe langa o insulita plina de verdeata, dar nelocuita si in curand "aterizam" pe continent.



Eu si cu mami facem concurs de somn.



Sunt foarte obosita dupa ziua de azi. Am mers o gramada pe jos, iar somnul asta scurt imi reincarca bateriile.



Am dormit cam vreo 30 de minute pana la Treviso si sunt gata sa cautam un loc pentru cina.