Am luat-o la pas printre stradutele intunecate ale orasului.
Lumina se contopeste cu intunericul intr-un sperctacol fascinant
Nu a durat mult si am gasit un restaurant unde sa mancam ceva bun, iar adulti sa bea o bere.
Dupa ce am mancat pe saturate, am urmat susurul apelor ce strabat Treviso.
E un fel de Venetia, dar mult mai putin turistic, dar si cu mai putine canale.
Dar l-am gasit si pe "marele canal" din Treviso, apa pe care a fost nevoie sa o traversam in drumul nostru spre hotel.
Am ajuns la intrare si am vazut ca si ei se pregatesc pentru sarbatoarea de Pasti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu