La multi ani, 2017 !

Printesa este gata de bal...



Scuze, vroiam sa zic printesele sunt gata de petrecere...!



Eu am petrecerea mea, ceea ce a fost elementul esential in alegerea locatiei.



Unul dintre animatorii care ne inveseleau era un spiridus.



Nu stiu cine este acest "cocalar", nu stiu cum a ajuns poza lui pe blogul meu. Cert este ca seamana foarte mult cu tati...



Mami si-a pus si ea o dorinta pentru anul viitor, chiar langa bradul de Craciun.



Eu am continuat sa ma distrez si m-am transformat intr-o draguta pisicuta, cu gherute si labute.



Si iata-ma si la miezul noptii, afara, stau cu un parah de sampanie in mana asteptand noul an.



A venit si mami langa mine, iar tati ne-a facut poza.



La multi ani, 2017 ! Petrecerea poate continua, numai dupa ce se termina focurile de artificii.

In cautare de mancare

Dupa aquapark am plecat in oras sa cautam un restaurant sa mancam ceva bun. Am ajuns la restaurantul Lactobar, unde am facut poza cu vacuta de la intrare.



Aici am vazut o colectie de sticle de bere mai mare decat a lui tati...



Restaurantul avea un aer de epoca de aur...



Iar principala atractie era masa in masina Dacia 1310.



Din pacate nu mai aveau locuri si a trebuit sa ne orientam catre "Butoiul de aur", unde mancare este excelenta si vi-l recomand tuturor daca aveti drum prin Oradea.



Gata cu joaca, e timpul sa facem nani, cel putin o ora, daca nu doua.

Distractie maxima

De aici, de sus, de la plecarea poti vedea tot complexul de piscine si jacuzzi.



In stanga este raul lenes care te plimba in jurul piscinei, iar in drepta jos este o cascada artificiala.



Nu mai vreau sa ies de aici. Imi place tare mult la raul lenes, dar rapid in acelasi timp, care te duce de unul singur in jurul piscinei.



Am iesit un pic din "rau" sa ma catar pe peretele de escalada, pentru o saritura spectaculoasa. Mi-a fost un pic frica, dar tati a fost langa mine si m-a ajutat cand a fost nevoie.



Nu stiu ce am vrut sa fac, unde sa ma duc, dar am ajuns si pe podul suspendat. Cred ca duce la restaurant, iar instinctul meu sau burtica m-a trimis pe aici.



Pe la ora pranzului, am mancat un pic si apoi am plecat spre hotel sa tracem un pui de somn. Mai exista distractie si diseara, care sigur nu trebuie ratata.

Pe tobogane

Dupa un urcus de cateva minute bune, mi-am facut curaj si m-am dat pe toboganul rosu, cel mai inalt din tot complexul.



Iar tati mi-a facut poze de sus, urmarindu-ma la tot pasul. Acum eram aproape de final.



Si in sfarsit am ajuns jos in piscina dupa 20 de secunde de curbe, viteza si adrenalina.



Mi-a placut si m-am mai dat o data, de data asta tati m-a asteptat jos si mi-a facut poza la "aterizare", iar eu i-am facut cu mana, dupa cum se poate observa.



Sa trecem si la chestii de copii.. Toboganul in dungi nu este chiar asa de spectaculos, dar pozele sunt minunate.



Iata-ma chiar inainte de intrarea in apa !



Si, in sfarsit, succes. Am ajuns in apa cu bine. Pot sa fac asta toata ziua, daca imi pun mintea.



Sa mergem si la raul lenes, la cascada, sa vedem poate si acolo este distractiv.

Aquapark-ul Nymphaea

Ultima zi din an a fost o zi de relaxare la aquapark. M-am distrat foarte tare, m-am dat in toate toboganele, dar cel mai mult cred ca mi-a placut la raul lenes. Si de aici las filmuletele sa vorbeasca singure.

Toboganul rosu

Raul lenes

Escalada pentru sarituri

Viteza pe tobogan

Toboganul multicolor al copiilor

Care v-a placut mai mult ?

Oradea in sarbatoare

Dupa un drum lung si obositor de 13 ore, e drept si cu doua opriri, am ajuns in sfarsit la Oradea, hotel Ramada, destinatia noastra finala pentru acest an.



Camera este super oki, mai ales ca am si eu patutul meu separat.



Nici nu am ajuns bine, ca ne-am si mobilizat pentru o plimbare spre mancare...



Oradea e-n sarbatoare
Noaptea e lumina mare.



Iar cand Mos Craciun apare,



Chiar din casa, simpla tare,



Chiar in zi de sarbatoare,



Bradul straluceste tare
Chiar aici, in piata mare.

Pestera Ursilor - cel mai frumos peisaj

Intrarea in pestera si culoarul de vizitare care serpuieste printre stanci.



Am vazut rauri de ciocolata...



Dar si o racheta gata de decolare... Asta e racheta mare.



Uite si racheta mica, dar alba de data asta...!



La jumatatea vizitei ajungem la punctul culminant al pesterii : Sala Ursilor. Aici era reconstituit un schelet de urs de pestera.



Nici sala spaghetelor cu cea mai mare densitate de stalactite pe metru patrat nu este de lepadat. Este un pic infricosatoare cand vezi atatea ace mici, atarnate de tavan.



Urmeaza galeria lumanarilor, unde spectacolul de sus se muta jos cu o multime de stalagmite, care mai de care mai frumoasa.



La iesire, iarna isi reintra in drepturi si ne dezvaluie un peisaj autentic romanesc.



Din pacate, iar trebuie sa ne urcam in masina. Norocul nostru este ca pana la Oradea nu mai sunt decat 70-80 de kilometri.

Iarna la Pestera Ursilor

Drumul pana la Deva pe autostrada a fost chiar lejer, insa cei 100 de km pana aproape de Pestera Ursilor au fost un calvar. Am facut doua ore si jumatate si credeam ca nu se mai termina. Mi-era si foame, asa ca ne-am oprit la primul om de zapada pe care l-am vazut. Ne-a dat sa mancam o ciorbita foarte buna de perisoare.



Am ajuns printre nameti si la pestera, unde spre surprinderea mea, am avut de urcat cateva scari bune pana la intrare.



Inauntru am admirat stalactitele si stalagmitele care dadeau viata unor forme care de care mai ciudate.



Pestera este amenajata foarte bine si iluminata destul cat sa poti merge pe tocuri daca ai venit tocmai de la Bucuresti. Nu e cazul lui mami, dar pentru orice eventualitate.



Iata si o coloana format in mii si mii de ani prin unirea unei stalactite si a unei o stalagmite



In centru se poate vedea corpul ultimului urs care a incercat sa paraseasca pestera, insa a ramas blocat intre perestii acesteia. Aceasta este povestea unei stalactite de culoare maro, destul de mare care aduce cu un urs vazut din spate.



La coborare a fost mult mai usor, mai ales ca am luat-o si pe drumul forestier. Oricum si aici, peisajul de iarna, cu zapada din belsug ma bucurat nespus.



Revin cu poze din pestera, dar de data asta fara mine, care am stricat peisajul.

Atmosfera de sarbatoare in Sibiu

Dupa ce am plecat de dimineata din Bucuresti cu destinatia Oradea, am decis sa ne oprim un pic in Sibiu pentru o plimbare prin Piata Mare.



Targul de Craciun ofera numeroase distractii pentru cei mici, dar si dulciuri, bauturi calde si suveniruri, obiecte traditionale.



Trenuletul zapezii este preferatul meu si, bineinteles ca m-am urcat in locomotiva.



In drumul meu am trecut si pe langa un om de zapada, si prin tunel, dar dupa 3 ture distractia s-a terminat.



Nu a durat mult si am gasit altceva si mai incitant : carturi pentru copii.



La inceput am fost singura si dadeam ture intruna fara nici un scop, doar asa, de antrenament.



Dar apoi au mai aparut si alti copii, iar intrecerea a adus mai multa adrenalina si competitie.




Ce ziceti, nu-i asa ca m-am descurcat destul de bine ?



Mosu' mami si omul de zapada Maia au adus cadouri copiilor din toata lumea.



Si cand tati credea ca a scapat, am vazut si caruselul. Atat mi-a trebuit ca m-am si urcat in balon.



Gata cu joaca, este timpul sa mergem la drum. Mai avem cale lunga pana departe.