Am vazut rauri de ciocolata...
Dar si o racheta gata de decolare... Asta e racheta mare.
Uite si racheta mica, dar alba de data asta...!
La jumatatea vizitei ajungem la punctul culminant al pesterii : Sala Ursilor. Aici era reconstituit un schelet de urs de pestera.
Nici sala spaghetelor cu cea mai mare densitate de stalactite pe metru patrat nu este de lepadat. Este un pic infricosatoare cand vezi atatea ace mici, atarnate de tavan.
Urmeaza galeria lumanarilor, unde spectacolul de sus se muta jos cu o multime de stalagmite, care mai de care mai frumoasa.
La iesire, iarna isi reintra in drepturi si ne dezvaluie un peisaj autentic romanesc.
Din pacate, iar trebuie sa ne urcam in masina. Norocul nostru este ca pana la Oradea nu mai sunt decat 70-80 de kilometri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu