Daca privim printre ferestrele micute vedem canalele si podurile superbe ale Venetiei.
Am ajuns la inchisoare...!
Eu chiar am intrat in spatele gratiilor.
Aici, totul este intunecat si iti da ceva fiori pe sira spinarii.
Aceasta celula pare sa semene cu carcera.
Iesim si un pic la aer, dar cu masura, la fel ca si detinutii ce se plimbau odinioara prin aceasta curte interioara a inchisorii, cu fantana in centru.
Ajungem inapoi si realizez ca urmeaza tunelul ingust, care de fapt este "podul suspinelor".
Trecand pe aici, detinutii mai vedeau inca o data marea.
Poate pentru ultima data...
Intradevar, privelistea ultimului drum iti umple sufletul de bucurie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu